Laurenţiu Belizan -- poem cu oblio -- poezie

mi se făcuse noapte

îţi pictasem în geam o frunză de care să te agăţi
stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin
şi frunza galbenă se încăpăţâna să rămână suspendată
avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie
şi îţi făcea semne disperate în limbajul surdo-muţilor
mâine oamenii or să-ţi pară nişte muşte care bâzâie

eram doi călători

ultima nervură avea o bifurcaţie
vatmanul a aprins felinarul ca un coşar pierdut în timp
apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a glisat capacul
şi ne-am trezit toţi trei într-un observator
vezi calea lactee
în partea dinspre norul lui magellan este un dulăpior de sclipici cu medicamente pentru alungarea depresiilor

şi totuşi
nu ştiu de ce am sentimentul că s-a terminat o altă zi de filmare am trecut preselecţia am citit scenariile până acum am jucat prima zi de şcoală
ne pierdusem în mulţimea de figuranţi tu aveai cozi încă iar eu ţineam în buzunar prima amuletă de lut nears

dealul era încă neatins de umbrele statuilor
îl dăduseră o secundă în urmă ca să deseneze o gară în care rochia ta flutura precum o eşarfă
mă luau în armată
aveam atâta curaj încât lăsam în fiecare dimineaţă pe aleile cazărmii coada unui păun deflorată de gândul că nu ne vom putea juca rolul până la capăt

apoi a venit secvenţa cu nasul spart
ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta încât a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid
poate că boxul ar trebui practicat cu mănuşi de catifea însă trilogiile românesti nu au simţul umorului aşa că bărbaţii vor sta în dreapta dealului de la măgura oprind avalanşa de statui

în acest timp tăiau orice cadru în care noi puteam fi aproape iasomia mirosea a revoltă dar ei credeau că este o sticluţă de parfum scăpată pe dalele de piatră albă

un alt vatman aprinde felinarele uitând de tramvaie
ceasurile îşi muşcă turbate limbile
mergem ţinându-ne de mână în sens invers pe strada plină de maşini de epocă

în vitrina aceea este un băiat tuns chilug pregătit pentru şcoala de corecţie
hai să-l răpim pentru că or să-i pună în curând o perucă albă ca de pop-corn înflorit

cap sau pajură
să decidem repede
cap
ai văzut
a fost suficient să întredeschidem uşa că a şi fugit ca un unicorn nu ştiu cum dar a trecut prin noi aidoma unei stafii strălucitoare prin ziduri
într-o zi o să-ţi spun cum îl cheamă

ghiceşti