| |
|
| |
Eram călăul iluziilor deşarte
Aveam o slujbă. Eram respectat,
Chiar dacă lumea nu ştia ce fac.
Visele lumii treceau prin mâinile mele,
Le potriveam ştreangul, acoperindu-le,
Iar gluga zădărniciei, le ascundea şoaptele.
Ajunsesem la perfecţiune: 6.7 secunde!
Şi treaba mergea strună, lucram curat,
Fără strigăte, fără remuşcări, fără durere.
Totul a fost bine, până-n ziua când am uitat
Să pun gluga unui vis. Iar spaimele lui
Au rămas să mă bântuie toată viaţa.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-08-28 |
mi-am permis o varianta:
Aveam o slujbă.
Eram respectat.
Visele lumii treceau prin mâinile mele.
Le acopeream soaptele cu o glugă
pe urma
le puneam repede streangul de gât.
Ajunsesem la perfecţiune:
6.7 secunde.
Treaba mergea strună, lucram curat.
Fără strigăte,
fără remuşcări,
fără durere.
Până intr-o zi
când am uitat
să pun gluga unui vis
iar spaimele lui
au rămas să mă bântuie
toată viaţa.
mi-a placut ideea. si ultimele doua strofe.
|
| Sancho Panza -
2008-08-28 |
a, da...si cred ca as elimina gerunziul din titlu.
de ce nu...Spanzuratul, simplu?
|
| Cosmacpan -
2008-08-30 |
Adriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com