| |
|
| |
eu şi iubita mea imaginară
suntem braţele unui compas
facem cercuri
la īnceput ameţitor de mari
apoi din ce īn ce mai mici
pīnă ne pierdem īntr-un punct
prin care trecem
dincolo
unde ne regăsim īntr-o nouă
ipostază
īn care ea scrie un poem
despre mine
iubitul ei imaginar
nemişcat ca piciorul de sprijin al unui compas
care trasează cercuri din ce īn ce mai mari
pīnă dispare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-08-27 |
Faina idee, iti picura un anume fel de liniste in vene, ideea poemului vine pe planul doi fata de realizare. Imi place la tine stilul acesta liber si foarte concis, o lectura de sine-statatoare ca sa zic asa. Cu o plecaciune literara,
Andu
|
Oriana -
2008-08-27  |
Poem construit impecabil pe o idee generoasă. Am numai cuvinte de laudă. Și cine spunea că matematica este incompatibilă cu poezia?
|
| batranutragator -
2008-08-29 |
va multumesc mult pentru semnele voastre, sunt onorat!
Bobadil, ma bucura ca reusesc cat de cat sa iti fiu pe plac
Oriana,
semnul tau imi da speranta ca intr-o zi toate se vor putea scrie ca un poem. pana si matematica sau fizica isi pot gasi expresia lor poetica.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com