pal emilian -- training day -- poezie

ştii

dacă te-ai gîndi la oameni ca la o sticlă de vin demisec
i-ai desface cu tirbuşonul apoi ai plescăi din limbă de plăcere
i-ai pune la rece şi-ai bea un pahar de oameni pe zi

degete stinse în degete moi

*

ca de exemplu noaptea în care-am plecat
în gara de nord era sufocant
trei tineri stăteau beţi pe peron unuia îi furaseră aurolacii cureaua
o femeie leşinase într-un vagon sosise un echipaj smurd
eu mă uitam ca vrăjit la mănuşile paramedicului
mi-aş fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte
să nu mai moară nimeni din ziua cutare
mai bine un pămînt suprapopulat decît
un pămînt pustiu

linişte din nelinişte se face seară

*

era sufocant în compartiment
stăteam cu un şofer de tir şi un valutist
preţ de o clipă mi-am dorit să intru în ţeasta valutistului
să mă cocoţ în spatele ochilor şi să văd lumea prin nopţile lui

mă înţepa pielea se făcea că eram un cuib de viespi
pe hol o lumină ca oul de raţă ori ca o pictură
faimoasă poate van gogh dintr-un muzeu în care
n-am să ajung niciodată

dumnezeu vorbeşte în somn bîguie ceva despre suprapopularea
pămîntului

*

am avut de ales
între a merge la concertul lui cohen sau întîlnirea de zece ani
oare ce le-aş fi spus colegilor mei
cum m-ar fi găsit după ce timpul a trecut peste noi
ca un tir intrat pe contrasens izbind nişte bieţi trecători
bună ziua transmitem de la locul accidentului două victime au decedat
restul au fost transportaţi la spital cu cinci ambulanţe

*

nu ţi-am spus toate fricile mele
toate fricile mele mărunte sau mari
toate fricile mele rostogolindu-se ca o avalanşă în alpi
iar eu un schior rătăcit
mai am doar jumătate de oră să fiu găsit în viaţă

stăteam pe o o bancă în gară
era atîta pace în mine încît ai fi crezut că războaiele
sînt doar un termen inventat de părinţi să-şi ţină copii
în faţa blocului cînd ies la joacă să nu meargă în oraşe străine din care să se întoarcă
cu degete lipsă

ţi-am zis atunci că urăsc greierii îmi aduceau aminte
de nopţile în care dormeam pe stadion şi mă trezeam înconjurat de creaturi jumătate
cîini jumătate oameni
timpul pe care-l aveam pentru noi se topea
ca ultima zăpadă din martie

*

într-un final am ajuns
am mîncat sandvişurile pe care mi le-ai pregătit
mi se părea că mestec nisip
sau o pădure în care am mers amîndoi la un picnic

bună dimineaţa piteşti
bună dimineaţa craiova
bună dimineaţa oradea
bună dimineaţa bacău
mă numesc emil şi am o problemă
de 15 ani sînt dependent de oameni