| |
|
| |
am închis ferestrele, pumnii şi ochii
viscol peste lumea disfuncţională
smintită
mă întorc în mine cea dintotdeauna
în liniştea întreruptă de scrâşnetul minţii
şi boleroul sângelui prin artere
îmi înfig unghiile în palme adânc
sub linia gerului, acolo unde transpir
dorinţe incendiare
oricât de disperată aş fi
nu voi îngădui nimănui să îmi îndoaie
coloana, inima, gândurile
nici să mă atingă cu fiori
nedezinfectaţi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sixtus -
2008-08-23 |
Prea "cerebrala".
|
Profetul -
2008-08-24  |
ok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor
apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele”
apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui”
și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri”
Dar evident tu nu ești eu.
Remarc un text care se citește dintr-o respirație
|
| Oriana -
2008-08-24 |
Sixtus: Se prea poate, nu spun nu.
Virgil: "Fiorii" rămân "nedezinfectaţi". De acord cu restul. "Nicicui" era chiar inventat, my bad.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com