pal emilian -- descoperire de cont -- poezie

nu mai ştiu ce am visat azi noapte poate în alte dimineţi
m-ar fi durut pentru că astea sînt singurele mele amintiri
în rest nu mai ţin minte oamenii locurile stările
le-am ros în dinţi ca pe creioane le-am derulat înainte şi înapoi
pînă s-au tocit ca o bandă de casetofon demagnetizată
poate în alte dimineţi m-ar fi durut dar astăzi chiar nu contează
voi veni la tine draga mea şi-mi voi umple din nou sîngele
cu tot felul de încolăciri şi poveşti

astăzi e ziua în care îmi voi lua în primire locul din gară
ca pe un pat de cămin în care dormeam amîndoi tu cu gura deschisă
eu cu mîna peste marginea patului
ştii draga mea orice om îşi are un loc în gară şi nimeni nu-l ia
ca în autobuzele comuniste în care găseai scaune pe care scria mama şi copilul
în oraşul meu toate trenurile pleacă la miezul nopţii e cel mai bine aşa
ajung dimineaţă şi toţi îşi încep ziua cu mine

am fost pe rînd un pahar de unică folosinţă
o tipografie
un felinar
astăzi sînt dansatorul de step oamenii mă privesc şi deodată
se simt generoşi îmi lasă în pălărie
un gînd bun şi-o fotografie

ce-aş putea face cu 45 de milioane
să dau de băut celor ce vor să uite
să iau o pîine bătrînei din faţa episcopiei
şi ea o să mă binecuvînteze în acest drum pe care pornesc
să merg în cazinoul de la marginea oraşului
să joc totul pe roşu să cîştig destul
cît să fac morţii mei să trăiască

că tot mi-am făcut descoperire de cont
aş putea să scriu pe asfalt sînt al tău şi toate maşinile
să se încoloneze ca şi cum acesta ar fi marcajul legal
pentru a se evita ambuteiajul de suflete

din casă am ieşit pe furiş
dormeau toţi ca după nuntă
prea multe n-am pus în rucsac trei perechi de şosete
un plover
şi trăiri berechet

am să ajung dimineaţă
cînd tu ieşi de la servici
poate o voi cunoaşte pe mama ta va fi puţin bizar
poate voi spune doamnă eu sînt acela care a făcut dragoste cu fiica ta
poate-mi va spune că pînă şi moartea se-mparte la doi
şi că cel mai greu e să-l conving pe tatăl tău
să mă ducă la gară cu loganul

îmi doresc doar atît
pînă la tine să scot din oameni tot ce-i mai bun
ca dintr-un bancomat de la otp
doriţi chitanţă sau nu nu doresc
în fiecare gară să las cîte un semn pînă la casa de turtă dulce
să beau pînă voi crede că lumea e o femeie gigant
şi s-o muşc de sfîrcuri

apoi ruşinat şi mahmur să-mi cer scuze