| |
|
| |
nu îmi vine să cred
intru în ploaie cu resemnarea celor
ce îşi imaginează că ştiu adevăruri teribile
şi nu îi mai mişcă nimic
pe cine mint eu
doar dumnezeu crede în oameni şi în sine
noi nu
ne ancorăm demonstraţiile
într-o mare de axiome alunecoase
mereu insuficiente
dacă pumnul meu ar putea să rupă norii
şi glasul să asmuţească tunetul
atunci cum voi opri fulgerul ochilor
să separe apele de frig şi focul de lumină
fără să mă inunde şi să mă aprindă
deopotrivă dinăuntru
atât sunt de tulbure şi vulnerabilă doamne
în această penitenţă
când pluvială când pirotehnică
din enclava minţii
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com