| |
|
| |
spunea un filosof că ceea ce ne diferenţiază pe noi oamenii de dumnezeu este felul īn care avem puterea de a crea lucruri: cele făcute de mīna omului se pot separa īn piese din ce īn ce mai mici pīnă cīnd rămīnem īn final doar cu simple rotiţe lipsite de mişcare, īn timp ce creaţia divină, oricīt de mult am īncerca să o divizăm, fiecare parte a sa rămīne īn sine o maşină vie
cīnd te-am creat nu am avut prea multe la īndemīnă
la īnceput doar un album cu fotografii mai vechi, le ascultam muzica
fiecare avea o melodie, le amestecam, găseam tonuri noi
chipurile nu mă interesau, decupam aerul din jurul lor
acesta e aerul pe care trebuie să-l respire, mi-am zis
pasul următor, o linie a orizontului
pentru ea, lumea nu poate avea limite, gīndeam, nu poate avea un dincolo de
atunci mi-am decupat o pleoapă am īntins-o cu două degete, ca atunci cīnd copiii vor ochi asiatici
īntre degete părea un fel de praştie, am tras cu ea īn stele, stelele au explodat
şi s-a făcut lumină
la īnceput nu ştiam de unde vine această lumină, de sus sau de jos,
venea din balconul al unei prinţese
m-a recunoscut ca un cāine credincios, a coborāt pe ziduri şi mi s-a cuibărit īn palmă
am făcut un bulgăre şi l-am aruncat pe cer
acela a fost primul soare
atunci a fost prima zi şi după ea a urmat prima noapte
īntunericul l-am făcut īn cutia unei viori
după ce am scos toată muzica din ea
din lemnul ei am făcut apoi cărbune
te-am schiţat asemenea unui arhitect care poate concepe o spirală
care se īnşurubează la infinit īntr-o coală de hīrtie desenīnd un punct
am lovit acel punct cīt am putut de tare cu pumnul
din el ai răsărit
mai īntīi fruntea
albă ca un lotus īn buchetul miresei
două şuviţe răzleţe aruncate-n obraz
bărbia, parcă puţin nesigură, ca o minciună nevinovată,
buzele, alungīnd o urmă discretă de zīmbet
obrajii, arzīnd ca lama cuţitului de hoţ topind pecetea degetelor
la final ochii, sfinţi, infiniţi
două fāntāni pe unde se scurge lumea
apoi m-am odihnit
cīnd s-a făcut din nou dimineaţă camera mea era goală nu conţinea
nici iubire nici acuarele era populată doar cu un măr roşu zbārcit uitat acolo ca o inimă bolnavă īntr-un pacient dintr-un spital de campanie unde medicii au alte priorităţi
oameni fără braţe despre care mă bucur că nu te vor putea īmbrăţişa niciodată
oameni fără picioare care nu te vor urma oameni fără limbă şi dinţi ce nu-ţi vor putea spune niciodată minciuni oameni care se vor usca fără lumină īn lumānări
oameni care se vor sufoca atīt timp cīt nu respiri
pentru asta ţi-am mestecat portretul, am tras mult aer īn piept
atīt de mult īncīt am reuşit să inversez forţele de expansiune ale universului
i-am īndoit colţurile
l-am tras spre mine ca pe o pīnză de corabie
m-am īnvelit īn el ca īntr-un preş pe care şi-a şters toată lumea picioarele
apoi am făcut un balon uriaş
m-am īnălţat cu el pīnă am ajuns īn acelaşi loc īn aceeaşi zi cu o secundă mai devreme
īn spaţiul dintre două respiraţii
din golul acela de aer pur ţi-am făcut sufletul
atunci mi-a fost pentru prima dată teamă, zīmbetul mi-a dispărut ca un vierme
īn cireaşă
apoi te-am iubit, m-am scufundat īn tine cu tot cu corabie, cu tot cu pămīntul pe care au crescut stejarii din care a fost făcută, cu tot cu sufletul tuturor corăbiilor lansate sau nelansate la apă, cu tot cu bravii lor căpitani imaginaţi sau imaginari, cu tot cu tatuajele lor cu sirenă, reale sau doar visate, cu tot cu păsările care au cīntat īn umbra acelor stejari unui copil care visa odată să zboare, cu tot cu zborul care poate fi uneori un fel de īnot īn apele primordiale ale facerii
aşa te-am iubit
pīnă m-am īmpuţinat atīt de tare īncīt nu ai fi putut pune cu mine nici măcar un punct
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
alma -
2008-08-20  |
As paria ca nimeni, dar absolut nimeni dintre cei 2 - doi ! - cititori ai textului de pe H nu a ajuns mai departe de titlu: pentru ca e un titlu naspa. Pacat. Daca ai fi pus ca titlu versurile:
"īntunericul l-am făcut īn cutia unei viori
după ce am scos toată muzica din ea"
ai fi primit niste penite de la snobii astia care se invartesc pe aici si se cheama poheti.
Aloo, domnilor - si doamnelor -, bine ca cititi si insemnati abureli pseudopoetice. In fine, nu mai zic nimic, o sa imi sariti in cap.
Alta imagine foarte buna:
"cīnd s-a făcut din nou dimineaţă camera mea era goală nu conţinea
nici iubire nici acuarele era populată doar cu un măr roşu zbārcit uitat acolo ca o inimă bolnavă"
Si finalul, excelent:
"aşa te-am iubit
pīnă m-am īmpuţinat atīt de tare īncīt nu ai fi putut pune cu mine nici măcar un punct"
|
| batranutragator -
2008-08-20 |
multumesc mult pentru citire, parere si semnul de apreciere.
titlul eu l-am gandit impreuna cu tecstul, logic si nu ca o chestie de marketing care sa-l vanda, sa-l puna in valoare. dupa cum se vede aici e vorba de creatie si frankenstein e un creator - a nu se confunda frankenstein, studentul impatimit si indragostit cu propria creatie. insasi monstrul in sine face diferenta intre creatori, cel divin si umanul. dar sa nu ma lungesc in explicatii, am fugit , te mai astept.
|
| bobadil -
2008-08-20 |
Acum ce sa mai zic si eu, dupa ce Alma ne-a facut albie de porci pentru ca nu dam penite pentru batranutragator?
Zic asa: majoritatea tecstelor (in aceasta ortografie) lui Leo sunt comerciale, un fel de manele poetice (m-am mai contrat cu el pe aceasta tema) si cand te apuci sa le citesti, dupa zece versuri iti vine sa zici "ah, inima mea" or such.
Nu zic ca Leo nu are condei, ca are destul, nu zic ca nu are imaginatie, ca are destula (poate ca are si voce ca Adi Minune, habar n-am) ) dar ansamblul e poleit cu aur si are o eticheta Vuitton si cel putin pe mine nu ma intereseaza, pentru ca nu am vagin si nici tzatze.
Leonard Ancutza ramane pentru mine inclusiv dupa acest tecst un poet absolut ok pentru pipitze blonde cu silicoane si unghii french si de aceea ma surprinde ca tocmai tie Almo iti place. Eu te stiam femeie in toata firea.
Andu
|
| batranutragator -
2008-08-20 |
bobadil,
ar fi culmea sa ma supar pe tine, insa probabil ca in urechile tale tot ce e sensibil e manea. probabil ca de aia nu stii alta muzica decat manele. iti spun pe cuvant ca mai exista si altfeli de autori care nu canta manele si care sunt la fel de sensibili, nu dau nume ca nu vreau sa para ca fac comparatii gratuite sau nefondate. dar crede-ma pe cuvant ca asa e.
asta ca sa nu mai vorbim de lipsa ta de eeleganta care ma face sa cred ca ar fi de preferat sa nu ne mai scriem comentarii, cel putin pana reusesti sa nu mai arunci cu dejectii.
|
| alma -
2008-08-21 |
Ete ca m-am schimbat de cand nu m-ai mai vazut: am unghii french si m-am facut blonda.
Am sa iti zic o chestie, Andule. Niciunui barbat din lumea astea nu ii place o femeie neingrijita, cu unghiile nearanjate si eventual cu un cv plin de doctorate si premii stiintifice. Sau sa fii in jungla sa iti placa asa ceva. Asa ca nu va mai dati rotunzi, ca nu sunteti. Decat in burta. Eu insami m-am saturat de asa-zisa poezie buna, aia arida si din care nu intelege nimeni nimic, dar toti dau din cap a admiratie falsa. La fel ca si pictura si sculptura suprarealista din care dispar liniile si formele normale, naturale. Si cica artisti. Pentru ca nu suntem in stare sa scriem normal, sa pictam normal, sa cantam normal, sa inventam normalul din normal. Numa' Dumnezeu poate, dar vad ca nici El nu a mai inventat mare lucru de atata amar de ani.
Cam asa stau lucrurile pe aici.
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com