Sapphire - 2006-04-04

M-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aş spune eu de referinţă, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parşivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ţi-am dat idei! Eu sunt de partea legii, ştii? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Şi totuşi... nu ne păcăleşti, şarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregăteşte o trecere.

Profetul - 2006-04-04

prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica

yester - 2006-04-04

Îmi place textul tău, pentru că prin titlu sugerezi ideea şi pentru simplitatea lui. Estetic e reuşit, iar expresia de slang de la sfârşit "îl fac la buzunare" updatează plăcut prospeţimea imaginii. Faptul că verbul "zâmbesc" este asociat cu o imprecaţie uşoară şi cu o senzaţie antagonică dă bine! Al...naibi de bine:)! O părere. cu sympatheia, yester p.s. remarc şarpele ce muşcă divin, de trei ori; faină antagonie! Sau mă înşel?:)

vladimir - 2006-04-05

Sapphire... buna asta cu Bonnie & Clide :))... pariez ca uneori ai vrea sa mai fentezi si tu legile la fel cum fac eu cu timpul. Profetul... expresia cu pricina este utilizata in medii de şuţi (hoti de buzunare... de aici "a şuti", din tiganescul "şuto")... a face la buzunare inseamna a fura... ma rog, e metafora :) Yester... sa stii ca de obicei eu pun la sfarsit titlul si am destule dificultati in a gasi ceva care sa se potriveasca... ma bucur ca ai prins ideea cu muscatura... despartirea sufletului de trup :)

alma - 2006-04-06

Remarc o anume simplitate a poemului, odata cu versurile: "oamenii sunt grăbiţi plouă îmi e teamă să vă spun că sunt fericit" Dar sunt si locuri unde mai trebuie lucrat, un ligament licentios, ceva versuri fara stabilitate.

vladimir - 2006-04-06

Da Alma e mai simplu si poate tocmai de aceea mi se pare potrivit poemul acesta... la asta te-ai referit cu ligamentul licentios - "timpul e" ?

alma - 2006-04-06

Da, Acteon, credeam că ai corectat deja :). Recitind, nici expresia din jargon, din final, parcă nu sună tocmai bine.

Jinn - 2006-04-07

Într-adevăr, simplu ca şi limbaj poemul tău, însă frumuseţea lui vine tocmai din faptul că ai ştiut să apeşi adânc în rătăcirea sufletului călător.Până la urmă muşcătura şarpelui mi se pare senzaţia care este cea mai pregnantă. Toţi sunt personaje în trecere, fără chip, străini, chiar şi eul liric e un zâmbet lipsit de suflet. Finalul mi s-a părut foarte bun, odată ce reuşeşti o totală răsturnare a primei strofe (care mă duce cu gândul la păcatul originar), răsturnare dată de izul acela argotic din versul "îl fac frevent la buzunare". Mi-a plăcut, maestre! :)

vladimir - 2006-04-10

Alma... nu corectez pentru ca n-am alte optiuni :) Jinn... e genul de stare in care mersul pe carbuni incinsi iti pare o joaca pentru copii... aveam nevoie de gura aceea de aer "argotic" ca sa-mi revin in ultimul nod de echilibru. Multam de trecere.

alma - 2006-04-11

Acteon, sigur că sunt multe variante. Timpul poate fi o mare minciună. Şi ai salvat versul.

vladimir - 2006-04-11

Alma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.