| |
|
| |
Pe acest tărâm,
oamenii se hrănesc cu versuri
şi poartă hlamide
făurite din bancnote fluide.
Pe acest meleag este kitsch
să fii bogat,
în acest Univers,
luna este un soare
travestit şi psihopat.
Mi-e dor de nălucile voastre
cotropite de patimi celeste,
dar vreau să mai rămân
în huma picturilor rupestre...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-08-15 |
iarta-ma, dar titlul mi se pare o aiureala englezita.
singura parte valoroasa din acest text este:
"în acest Univers,
luna este un soare
travestit şi psihopat"
|
| Snowdon King -
2008-08-15 |
De acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurenţiu, cu mai mult curaj, lăsaţi-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
|
| Profetul -
2008-08-16 |
Laurentiu,
uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com