Ecaterina Bargan - 2008-08-12

nu imi place deloc aceasta poezie. nici macar o expresie, nicio comparatie. cea mai oribila parte e strofa a doua. sa nu mai scrii asa.

Profetul - 2008-08-12

îmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiţi ai primei lumini împreunându-se la nesfârşit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeaşi tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento

vladimir - 2008-08-12

Ecaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.

francisc - 2008-08-12

imi place textul tau, atat prima strofa cat si a doua, iar aici am apreciat ideea. nu as schimba nimic, poate doar titlul. felicitari, vladimir!

alma - 2008-08-12

Remarc 2 expresii inedita, dupa cultura mea generala in poezie. Ghici care? :)

Ecaterina Bargan - 2008-08-12

alma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice

alma - 2008-08-12

Ecaterina, ai ghicit prima. Si "indragostiti ai primei lumini". Desi suna cam evanghelistic. :)

francisc - 2008-08-12

"indragostiti ai primei lumini" m a trimis la poemele luminii, ideea conlucrarii dintre rai si iad, dubla prezenta a luminii, a cunoasterii luciferice si paradisiace fiind, cred, una din axele textului