| |
|
| |
uneori mă īntreb ce fac statuile noaptea
icoanele cīnd nu le privește nimeni
școlile cīnd nu mai facem copii
sau hainele cīnd facem dragoste
mă īntreb
ce fac gloanțele cīnd se termină războiul
cărțile cīnd adormim
bicicletele cīnd vine iarna
sau fīntīnile cīnd apa nu mai iese din pămīnt
mă īntreb căteodată
ce fac sărbătorile cīnd muncim
numele cīnd le uităm
tăcerea cīnd īncepe ziua
sau timpul cīnd nu īl mai măsoară nimeni
mă īntreb ce fac literele cīnd nu mai avem cuvinte
sufletul cīnd nu mai avem trup
sau frunzele cīnd nu mai există pădure
mă īntreb ce fac lacrimile cīnd rīdem
inima cīnd nu mai iubim
sau focul cīnd se sting flăcările
ce face nisipul cīnd īl spală valurile
soarele cīnd adormim
sau gīndul cīnd ne cotropesc visurile
uneori o văd
fără să o pot cunoaște cu adevărat
singură
puțin aspră
aproape la fel de frumoasă
ca dragostea
ce nu o poți avea
privindu-mă
de dincolo de singurătate
totdeauna cu un pas
īnaintea mea
zīmbind ambiguu
ca și cum ar avea răspunsul
la toate acestea
chiar dacă ele au din ce īn ce
mai puțină importanță
pentru mine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
alma -
2008-08-09  |
Ce buna idee are textul acesta, ca in norii cand se duc, unde se duc? Si ce fac acolo? asta e ideea. Raspunsul e ca asteapta sa le vina randul. Chiar daca e putin anacronic, acest text ramane un frumos poem care emotioneaza sufletul, intr-o seara ploioasa de vara.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com