| |
|
| |
sfârşit de haiku,
gene uşor se închid,
brumă pe amintiri.
zbateri de fluturi în gând;
caligrafii de păsări.
călcând pe frunze
sufletul verii trosneşte.
pline de must
poeme în cuiburi-panere...
noapte târzie,
piramide de pepeni
duc pe neumblate ape
somnul precupeţilor.
câini vagabonzi
caută milostenia stăpânei.
măturătoare
adună
în pubele gunoiul zilei.
tăcerea scarmănă ţipete.
lampă ce gaz abia mai pâlpâie.
aş vrea, cineva să-mi spună o poveste...
ascult bocetul vântului...
de-a mea singurătate, cu-i îi pasă?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-08-08 |
ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic.
mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
|
| Ani -
2008-08-08 |
francisc, am preluat ideea ta.Revin mai târziu, când voi privi poemul "mai la rece".Multumesc pentru citire si ajutor.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com