| |
|
| |
drumul era anevoios şi puntea-i adânc crestată în suflet
în jurul ei încolo şi încoace vântul
drumul era alunecos pătrundea umed în carnea-i aproape muşcând
îi veni în minte brusc
- întoarce-te, întoarce-te
ştiai că aşa va fi, că vor creşte grindina şi pietrele,
că în zori norii se vor aduna şi stelele se vor risipi,
munţii se vor împotmoli înaintea ta catacombe
şi urşii şi lupii şi blestemul zeilor surzi
vor fi aproape
ia un creion şi numără zece prăpăstii în gând
şi iarăşi
şi-n gând
- noapte bună în zori
iubirea mea
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ecaterina Bargan -
2008-08-07 |
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost?
si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent.
scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
|
| cami -
2008-08-07 |
Ecaterina, chiar imi pare rau ca te enerveaza ultimele versuri, treci peste ele sau poti sa le si inveti, daca vrei.
In primul vers nu e niciun dezacord, e vorba de carnea ei, asa cum ai zis. Oricum, multumesc si apreciez semnul lasat de tine, te mai astept, desi nu cred ca voi putea sa te multumesc, poate, intotdeauna.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com