| |
|
| |
vorbeşti cu un entuziasm fierbinte
şi te miri de faptele despre care povesteşti
am visat ca mi-am smuls dinţii deşi aveam
că eram cu toţii nişte criminali care se ascundeau īn dulapuri
nu te-am visat pe tine david
şi nici iubirea noastră abstractă
mi s-a făcut un dor teribil de liceu
de copii de-acolo
nu i-am vizitat de un an deşi
īmi tot promiteam
să desenez un soare simplu
şi stropii de ploaie cum cad din el
noi īmpreună īmpăcaţi
īn realitate
cu fiece zi sunt tot mai īncrezută
păşesc de parcă
mă īntorc cu victorie
īn ţara natală după un război imposibil
oamenii mă privesc de parcă
fiecare din ei mi-a īmprumutat un zīmbet
pe care nu i l-am īntors
vreau şi nu vreau să fiu fericită
iar dacă nu pot fi
atunci mă prefac că sunt
şi prietenii mă cam cred
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-08-06 |
cred ca mi ar fi placut, dincolo de fericirea faramitata aici, sa ascult o singura poveste, cu siguranta, in ea un razboi imposibil s ar fi dus, ca soarele sa ne pice in gura de sus
|
| Ecaterina Bargan -
2008-08-06 |
dorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com