Elena-Simona Popescu -- Fuga -- poezie

ovYus - 2008-08-04

inceputul grav "fuga se închide în noi ca o posedare nebănuită" sta zodie poemului si-i predestineaza curgerea in irespirabilul orar, densitatea alerta si calmul de cavou ale "fugii" - sinteza a cronotopului tanatic. bolnavul, ipostazierea bolii deschid o alta realitate, radical desprinsa de pasta amorfa a banalitatii. cotidianul e cenzurat de platitudini, ii ramane doar scheletul, expus amenintator in timpii de criza (23:45 pm/ ambulanţa galopează în surdină;
2:30 am/ gândurile/ dau ocol camerei; 4:00 am/ premonitoriu; ).

"maratonul pe care trebuie sa-l castige" dimensiunea normalitatii, agonia acesteia cu "spaimele de azi noapte", retusul solar al diminetii si sincronizarea cu ritmul continuitatii diurne impun in final o poetica disociata prin alternanta si reintregita circular: kilometrii de secunde se rotesc pe axa destinului, desfasurat sub forma unui carusel.

apreciez mult substratul/ele poeziei (eu abia de am "nimerit" unul), dar se mai poate lucra la "suprafete". exemple neinspirate (dupa parerea mea):

moarte subită;

trupul se ridică amorţit
ca o slugă căreia mintea îi ordonă
ridică-te!

febra aleargă în copil;

mercurul care coboară:

într-un carusel care urcă şi coboară ("care", greu din fire, mai ales in contextul eufonic al versului ar putea fi inlocuit cu un "ce" suplu, de pilda).

per total textul face impresie buna, iar pieptanat cu grija, probabil ar straluci.

ma abtin sa dau cu penitele in stanga si in dreapta (inca o sfidare a Regulamentului -na!) din motive decente, as zice. nu ma consider in masura sa premiez pe cineva (si cu ce? cu un fleac inconsistent de bulina informatica?!..). iar in al doilea rand, ma situez cam...anti-contra sistemelor de rasplata-pedeapsa mostenite nefiltrat din "epoca de aur". mizez pe o complexitate crescanda a comunicarii si interelationarii dintre oamenii de azi, care, poate, nu se mai simt "premiati" de buline/ stele/ penite puerile, ci mai degraba de aprecierea sincera a interlocutorului. (desigur, ontologia dialogica a comunicarii ramane inca sa fie recuperata de "sistem", fie el numit si heremeneia.com...).

de mi se iarta digresiunea (electorala!) din final, si abstinenta de la penite, "Fuga" merita toata atentia hermeneutilor. pentru ca, m-as indrazni eu la o intuitie (desi barbatii stau slab la capitol), textul are radacini in real.
care filtrat liric isi castiga astfel adevarul.

flabra - 2008-08-05

imi face placere discursul tau. multumesc pentru critica constructiva, pentru aprecieri.

vladimir - 2008-08-05

"fuga se închide în noi
ca o posedare"... ce inceput ar mai fi fost dar tu iei frumosul si vrei sa-l faci mai frumos, ii pui acel cercel in nas ("nebănuită")... uite un sfat... nu utiliza cuvinte compuse sau negatia daca intentionezi sa capeti forta... brutalitatea, cuvintele rostite cu forta nu au nevoie de altceva decat sa duca sensul pe care-l exprima in mod natural.

ambulanţa galopează în surdină
într-un maraton pe care trebuie să-l câştige
vărsându-şi luminile în tot cartierul
o preia pe doamna hipertensivă
de la trei
care fuge tremurând de o moarte subită
ambulanţa alearga şi ea

cu rezerva acelui "vărsându-şi"

Multe idei bune dar incerca sa mai lucrezi pe texte... cu putina rabdare se vor vedea si rezultatele.

flabra - 2008-08-06

vladimir,
multumesc pentru vizita. voi tine cont de sfaturi.

alma - 2008-08-06

Nu e un text rau. Adica, doar ideea e buna, textul e de fapt rau =)). Nu prea ai ce mai face cu el, arunca-l, pastreaza ideea, vezi tu.