| |
|
| |
Acesta este un poem căprui cu breton drept,
prunc născut īnaintea mamei sale,
la două sute patruzeci de luni şi-un cuvānt.
L-au alăptat pe rānd toate īntrebările lumii,
femei vitrege cu sāni mari şi veninoşi,
care au jurat strāmb scuipānd pe frunte pămāntul
că toamna lor nu coace niciodată mere.
Un bătrān cu degete multe a tăiat pentru plānsul lui
stejarul cel mai surd din cel mai cāntec sat.
Leagănul cioplit mai e şi astăzi
cuibar pentru ouă de visători.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-08-04 |
prunc născut la umbra mamei sale,
la două sute patruzeci de luni şi-un cuvānt.
L-au alăptat pe rānd cu toate īntrebările lumii,
femei vitrege cu sāni mari şi veninoşi,
două sute patruzeci de luni şi-un cuvānt
Un bătrān cu degete multe a tăiat pentru plānsul lui
stejarul surd din cel mai cāntec sat
Leagăn cioplit, leagăn şerpuit
cuibar pentru ouă de visători.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com