| |
|
| |
Pe o singură parte
un fluture lung.
Când iese
e furtună pe stradă,
- te electrocutează
şi s-ar opri doar să discute cu tine
despre schimbări planetare -
merge drept şi sigur
părul se-nvoaltă şi rochia-i în vânt
de parcă popoare de frunze
o însoţesc,
iar mâinile ei desenează în aer
forme zazen.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-08-04 |
Caline, poemul tau desi aparent simplu este destul de complex la capitolul peceptie. Sa-ti spun drept, am pus mana pe dictionar si am priceput ce e cu formele zazen. Popoarele de frunze insa mi se par nouazeciste gen paz. De fapt cam intreaga structura a poemului face apel la paz, chestie pe care si eu am facut-o ani de-a randul pana cand am priceput ca nu pot, nu-s in stare si nici nu merita afterall. Spunea Bancusi parasind atelierul maestrului Rodin "la umbra marilor arbori nu mai poate creste nimic"
Andu
|
| cailean -
2008-08-05 |
Mulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com