| |
|
| |
după îmblânzire nimeni,
nimeni
nici măcar vreunul dintre noi
nu mai poate fi
la fel de bun
pentru ceilalţi
adormiţi de praful de pe aripi
încolonaţi pe drumul fricii
atunci când hrana parazitului
devin toate sentimentele noastre
născute din cadenţă
hai să-i facem pe toţi
să înţeleagă
că au greşit în folosirea adevărului
pe post de tobă
sau judecătorul din mintea noastră
ne va face el cumva să suferim
toată viaţa pentru nişte fapte
pe care nu le-am comis
chiar dacă am fost violaţi
mereu ceva cu care
judecătorul nu va fi de acord
cu buletinul de identitate
cu raportul înălţime-greutate
sau cu imaginea din oglindă
singura responsabilă
de marile noastre abuzuri
iar la urma urmei
în rai şi în iad
justiţia lucrează
impecabil
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
queen margot -
2008-08-01  |
bobadil a devenit un fel de nautil(lus) ...la 20000 de leghe sub mari...
desi nu mi se pare poem, crampeiul asta de filosofie are o poezie a lui, cu dulceata amaruie de nuci verzi..o poezie medicinala pentru o prima zi de august... la urma urmei in rai si in iad justitia lucreaza impecabil... cu timpul, cand uita sa muste, bobadil are un fel de a deveni andrei, adica are reflexe de poezie...
/după îmblânzire nimeni,
nimeni
nici măcar vreunul dintre noi
nu mai poate fi
la fel de bun
pentru ceilalţi
adormiţi de praful de pe aripi
încolonaţi pe drumul fricii /
iata shakespearianul motiv al imblanyirii prin iubire...dar al unei iubiri in care ne e teama sa mergem pana la capat , in care fricile vorbesc mai mult decat noi
/
hai să-i facem pe toţi
să înţeleagă
că au greşit în folosirea adevărului
pe post de tobă
sau judecătorul din mintea noastră
ne va face el cumva să suferim
toată viaţa pentru nişte fapte
pe care nu le-am comis
chiar dacă am fost violaţi/
un fel de veghe tarzie in lanul cu secara...
***indraznesc sa abuzez cu o penita pentru miezul de penicilina v al acestui poem, cu toate ca altii mai invatati vor veni sa critice puterea mea de a onora acest poem...
|
| Ecaterina Bargan -
2008-08-02 |
atunci când hrana parazitului
devin toate sentimentele noastre
nu trebuia devine? ceva nu e bine aici
finalul face ca poemul sa ia penită.
|
| bobadil -
2008-08-02 |
Ecatarina, daca as fi spus
"toate sentimentele noastre devin hrana parazitului" ar fi sunat aiurea. Tu esti tot un copil, iar exprimarea mea e o banala inversiune poetica, forma propusa de tine este incorecta dpdv gramatical. As aprecia daca pe viitor te-ai gandi de doua ori inainte sa scrii o data, eventual, asa cum ti-am mai spus, nici o data.
|
| Ecaterina Bargan -
2008-08-03 |
recunosc, andu, aici ai dreptate. puneam accentul pe hrana cind trebuia sa ma uit la sentimente. o sa-ti urmez sfatul in ceea ce te priveste.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com