| |
|
| |
A fost odată ca şi-n alte dăţi,
un poet condamnat
să se preumble desculţ
prin lume.
Tot ce atingea
se preschimba īn poeme
ce lăsau īn drumul lor spre cer
o rază străvezie.
Īn urma paşilor lui
materia se distila
īn silabe, versuri, strofe,
īncīt Pămāntul a-nceput
să se-mpuţineze
şi noi ceilalţi, ne priveam
neputincioşi, īngroziţi,
trupurile aproape
translucide.
Corul patetic al urletelor noastre
oprit-a o clipă trubadurul
ce a zāmbit amar
şi s-a īnălţat cu faţa spre noi
pānă la ultima literă...
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com