| |
|
| |
Nepăsătoare umbre, se-ntorc în nori tăcute
Când răscoliţi de vânturi, spre zare se destramă,
Împodobind câmpia-n smaraldele ştiute
Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă.
Descinde din înalturi, alt foşnet, şi se-aşează
Pătând pe pajişti scoarţe din line unduiri
De aripi înmuiate în soare de amiază,
Simeze încărcate cu mii de năluciri.
Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare
Privind în aer valsul, aproape ireal
Al îngerilor care se-mbracă în culoare,
Purtându-le sărutul spre cerul de opal.
Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii
Şi clatină trifoiul pe care poposesc,
Năvala lor cuminte destramă păpădii,
Când delicat se-nconjur de fi'nţe ce roiesc.
Mărgeanul din apusuri le spune bun-rămas,
Lumini crepusculare, spre zare rătăcesc.
Se-ascund în nemişcare, în locuri de popas,
Arhanghelii culorii din neamul fluturesc.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com