cailean - 2008-07-31

O poezie fără niciun fel de valenţe artistice. Sfârşitul primei strofe încearcă să ridice cota, dar nu reuşeşte, nici "apriga arşiţă" nici "acide amintiri" nu conferă nimic. A doua strofă este complet inutilă, iar a treia ne face să înţelegem că autoarea habar n-are ce-i ăla război. Poate de ţesut.

Ecaterina Bargan - 2008-07-31

cailean, multumesc de comentariu. te mai astept.

cailean - 2008-07-31

Forma de acum a poeziei e mult schimbată, dar mi se pare ceva mai expresivă. Ultimul vers al strofei întâi "sare" din tiparul textului dar tot nu reuşeşte să confere nimic. Versul final nu-şi are locul, impresia de cameră strâmtă e dată de restul, inclusiv de titlu.

Ecaterina Bargan - 2008-07-31

mie imi place acuma. multam de revenire.

flabra - 2008-07-31

Ecaterina, esti o pasare rara! poemele tale, pitoresti mesajul clar ca un punct ochit, punct lovit timpul nu ma lasa, nici bebe, dar voi reveni

bobadil - 2008-07-31

citez din memorie o gând amar singurătăţi pribege seri de primăvară parfumuri ce se duc pe vânt şi flaute din stânci de mare a fost ca niciodată şi valuri ce foşnesc la ţărm îngrijitoare aşteptări singurătăţi şi flaute din stânci de mare Dacă vrei, te las în pace. Dar cred că ar trebui doar să te gândeşti mai mult când comentezi, să discerni şi apoi totul o să fie ok, zic eu. Andu

Ecaterina Bargan - 2008-08-01

flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineaţă. sper sa te ţii de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.