E putredă sub mine duşumeaua
şi-n gemene pāraie cad chirpicii,
umbriţi de şobolani. Azi cucuveaua
ascute dinţii scārbelor şi fricii.
Mă zbat să scap din sutele de gheare
prin poarta raiului, spre valea verde,
tārāndu-mă, cānd altă tārātoare,
un sānge rece, şerpuind, mă vede.
Sunt tatuat călduţ, de-un roşu dulce,
cuneiform pe trup, un Crez se scurge,
felina īşi arată colţii-n cruce,
de parcă crucea mea nu mi-ar ajunge
şi mă ridic să fug de prădătoare.
Din patru zări mi-a mai rămas apusul,
n-am suflu, mă-ngustez, īn faţă-mi sare
gorila şi mi-apune neajunsul.
Planează vulturi, stau coioţi la pāndă,
am īntinat gradina Ghetsimani
cu leşu-ntre măslini, pe iarba crudă:
- Smulgeţi-mă, muşcaţi, fiinţe stranii!
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com