Ancuta Leonard -- kleines Tag und größer Sieg -- poezie

acesta nu este un poem de dragoste
fiindcă dragostea nu poate fi sculptată
pictată
cântată
nici măcar înţeleasă
în întregime
acesta este doar o poveste scrisă cu scoici pe o plajă departe
acolo discul soarelui e ieşit jumătate din apă
& nu se ştie dacă răsare sau apune
iar valurile rescriu povestea la fiecare reflux

[staz ebene]

dacă viaţa ar fi o lamă de cuţit
aş sângera până la moarte

dacă dragostea ar fi o insignă
aş fi un emo veritabil
mi-aş înfige un milion direct în piele

dacă te întrebi cine sunt
nu ştiu ce să-ţi răspund
sunt un om care atunci când se întinde pe iarbă
(mâinile întinse, faţa spre cer)
trăieşte senzaţia că duce tot pământul în spate
departe de soarele putred

sunt omul care nu poate fi imponderabil
atras tot timpul în gol de o forţă colosală
ceva care mă face dintr-o dată mai înţelept
mai bătrân decât tataia şi ai lui din sat
când le creştea via din pământul purtat sub unghii

[staz traum]

într-o noapte regele viselor nevisate mi-a arătat adevărul
stătea la o masă rotundă fără centru de greutate
la fel de rotundă precum dragostea nespusă nepictată necântată
o altă perspectivă a cinei în care s-a născut taina care ne ţine împreună
indiferent de vreme de timp de spaţiu

atunci am luat vorbele poetului care spunea nu vă aplecaţi în afară
în afara fiinţei voastre în afara cuvântului
le-am răsucit precum o mie de sfori ca pentru o funie trainică
de aruncat pe celălalt tărâm

[staz eins]

nu-ţi fie teamă
leagă-te în jurul mijlocului
apoi sari în prăpastie
dragostea e un bungee jumping fără sfârşit

[staz zwei]

teama de iubire e la fel ca teama de moarte
trupurile sunt doar pijamale
păşiţi dincolo de buzele fiinţei
aruncaţi-vă cu braţele, cu pieptul înainte
inimile oamenilor adevăraţi sunt asemenea găurilor negre
se deschid brusc
te absorb cu o putere uriaşă
călătoreşti prin cosmosuri neştiute prin tunele în care
fiecare secundă trăită se multiplică la infinit
precum o muzică perfectă
care se propagă în vid
căderile se termină doar pentru o clipă
în inima ta
– e momentul acela în care simţi că zilele se fac tot mai lungi & că pe spate
îţi cresc aripile durerii, mari şi neputincioase, – ai încredere, cazi mai departe
dincolo de îmbrăţişări
dincolo de sărut
dincolo de efemer
dincolo de timp

dacă te întrebi ce e dincolo de timp, dincolo de toate
lasă vorbele poetului deoparte
urcă piscul cel mai apropiat al unei inimi
apoi aruncă-te în ea

[staz tod]

când călătoreşti cu viteza iubirii
zilele se fac din ce în ce mai mici până dispar
spaţiile dintre oameni se curbează
apoi dispar
acesta este punctul în care trecem peste senzaţia relativităţii
ca atunci când trăieşti în continuare în umbra unei inimi
căreia îi asculţi tahicardiile ca pe nişte armonii de orgă cu aburi
dar ea a încetat demult să mai bată

[staz irrlicht]

putem învinge bolile luminii
nu trebuie să ne imaginăm că suntem fiecare
altcineva
altundeva
trăind la nesfârşit
aceeaşi poveste de dragoste

[staz freilicht]

nu te speria
dacă înoţi contra sângelui naturii
obişnuinţa lucrurilor e un cântec de ondină
durerea e stânca pe care aşteapţi precum Loreley
ea are răbdarea dragostei tale
îţi pune la încercare inima
aşteaptă să se tocească piatra
să cobori în mine
să pluteşti în mine
să fi absorbită în mine
ca de un vârtej
atunci împreună vom naviga în derivă până în locul în care
peştii înoată în aer, soarele luminează sub ape,
stelele din cer sunt stele de mare iar luna îşi arată ambele feţe

în grădini de alge vei asculta cântecul mut al ciocârliilor cu branhii
& îţi voi spune poveşti minunate despre o lume altfel
în care soarele apune ca şi cum ar răsări pentru dragoste

[staz achtung]

nu vă aplecaţi în afara dragostei, spune poetul
nu crede în vorbele sale
iubirea nu are altă margine decât iubirea
& nu există mai mult de o iubire
ascultă îndemnul meu
păşiţi dincolo de dragostea voastră
mergeţi dincolo de marginea prăpastiei
iubirea e ca un pod nevăzut sub tălpi
un pod cu ambele capete înfipte în fiinţa noastră
un pod de pe care putem sări fără teamă
acesta este podul peste râul iubirii
ce se varsă în marea iubirii
unde ne putem scufunda la nesfârşit într-o fosă
către adâncul absolut al iubirii
acolo unde pământul de sub ape întâlneşte străfundurile cerului
pentru a crea o nouă linie a orizontului care ne înconjoară

[der Sieg]

acesta este regatul meu
acesta este pământul pe care l-am cucerit pentru tine