| |
|
| |
dispariţia e o eroare tacită
cărarea luată īn braţe de unul singur
cīnd celălalt nu are timp nici să-ţi vorbească
luīnd un sens opus al drumului
aşteptarea ne face rozătoare
muşcăm din unghii pīnă la carne
trasăm perpendiculare cu mīna liberă
cu ochii īnchişi
doar ca să nu simţim vina
ca soarele de iulie īn amiază pe un loc uscat
insuportabilă absenţă
īncotro se roteşte lemnul icoanei pe apă
īmi spunea că nistru bolboroseşte pe alocuri
de la găurile de furnici
că nu va creşte mai mult
ne-am ciocnit de copaci de vreo 5 ori
īn timp ce vīslea
stropii de apă aterizau pe haina mea şi pe faţă
norii erau sfīşiaţi
pierderea este nisipul din ochi
care nu vrea să se spele cu lacrimi
cīnd am ieşit să-l caut ştiu sigur că nu am legat poarta
iar cīnd am venit
am găsit-o legată aşa cum numai el poate să o lege
dar nu era nimeni īnăuntru
şi golul era ţipător ca un strigăt de īnec
noaptea caştan urla
caştan este cīinele lui
celălalt eram tot eu
şi e a naibii de dureros să mergi prin sat
şi să auzi din treacăt cum oamenii fără să te ştie
şoşotesc
s-o fi īnecat săracul
cine să-l găsească acum
şi mīinile se fac parcă prea mici
ca să-ţi acopere faţa īncreţită de plīns
şi-mi vine să mă fac ghem
să nu mă vadă nimeni
nimeni să nu mă ştie
28 iulie 2008, puhăceni
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| moi -
2008-07-30 |
Stii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond.
in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
|
| Ecaterina Bargan -
2008-07-30 |
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com