| |
|
| |
mă emoţionează ciorile
ce-mi strigă numele
nedumerite să vadă cum īncerc
īn fiecare seară
să-mi iau zborul de la balcon
de fapt
nu ştiu īncotro să merg
īncă īnghit din obligaţie toată ziua lumini
pun inel īn buricul pămāntului
nu răspund la beep-uri
vāntul īmi şterge urmele
ţināndu-mi prelegeri plictisitoare despre uitare
mă īnvaţă să torn fantasmele īn forme
cum să dorm pe puntea dintre lumi
cum să pun deoparte banul pentru luntraş
īndărătul porţilor e īntotdeauna lumină
mereu cineva are de spus o poveste
unii fac dragoste un fel de
body painting cu sentimente
mă ung cu ceară peste urechi buze şi ochi
voi da foc bisericii unde mi se īnchină cuvintele
ca nişte babe cuvioase ce cred īn minuni
curānd īmi voi bea toate nick-urile
īntr-un cocktail cu gust de ouzo
tăvălindu-mă prin noapte
īmbrăţişat de o Kali cu pielea albastră
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ecaterina Bargan -
2008-07-30 |
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conţinutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, īn sensul īn care īn a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar īn prima nimica de acest gen. poezia īncepe, după mine, de la "īn fiecare seară...". chestia aia cu ciorile şi emotivitatea nu e foarte credibilă.
|
| vladimir -
2008-07-30 |
Acum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare.
Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :)
In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata.
Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte.
Multam de parere Catherina.
|
| bobadil -
2008-07-30 |
Sa-ti mai spun a cata oara ca timpul este cea mai mare iluzie? Nu... tu stii... poate dintre toate figurile mitologice, simbolice, Kali este cea mai inselatoare.
Dar eu nu cred ca poemul a fost construit pe sintagma din final, cunoscand oarecum (atat cat mi-a fost ingaduit) mistica autorului. Cred ca aici avem de-a face mai degraba cu un katharsys, un abandon care vine sa sfinteasca o moarte care, cum afltfel, devine apoi o noua viata. Poate de aceea apare kali acolo, in final.
Poemul mi se pare un pic descriptiv, insa incercarea moarte n-are in literatura. Trebuie sa marturisesc ca atunci cand simti viata asa cum o simte vladi, pesemne iti vine greu sa spui cuvinte prea grele despre lucrurile vii. Si pana la urma urmei, toti punem deoparte "banul pentru luntras", insa pana una-alta uite ca rubiconul e siretul sau prutul sau nistrul.
O lectura rafinata, un fel de lectura obligatorie pe aici, ca sa zic asa.
Andu
|
| bobadil -
2008-07-30 |
P.S. A... si era sa uit... titlul, "loc de strigat LA ingeri"
|
| vladimir -
2008-08-05 |
Multam de comentariu Andule... stii tu ce stii despre Kali :)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com