| |
|
| |
ţi s-au dilatat pupilele
mi-ai prins privirea
privirea ta mă urzică
precum sȃnii tăi
cȃnd ȋţi ating sufletul
variantă
ţi s-au dilatat pupilele
mi-ai prins privirea
sȃnii tăi ȋnfloresc
privirea-ţi ce urzică
cȃnd ȋţi ating sufletul
altă variantă
ţi s-au dilatat pupilele
mi-ai prins privirea
sȃnii tăi ȋnfloresc
privirea care urzică
cȃnd ȋţi ating sufletul
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-07-27 |
Ma cam urzica poemul asta... Si nu inteleg de ce impersonalul din "cum urzica sanii tai", adica de ce nu "cum ma urzica sanii tai"?
Mi-ai amintit de "ploaia din ascunzatoarea pelerinei", un vers vechi, fie-i tarana usoara!
Andu
|
| Sixtus -
2008-07-28 |
propun si o varianta
|
| Sixtus -
2008-07-28 |
alta varianta
|
| Ecaterina Bargan -
2008-07-30 |
ultima varianta nu e reusita cel punit pentru asta: "privirea care urzică" - disonant şi fără coerenţă. prima e admisibilă, deşi n-o înţeleg.
|
| Sixtus -
2008-07-31 |
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului".
numai bine si sa ne mai citim
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com