| |
|
| |
La capătul acestui şir de jinduiri
se află un scaun.
În penumbra mesei se aude
un clipocit nesfârşit de uimiri
iar pe marginea patului
refluxul aruncă speranţe deşarte.
Din lucrurile
pe care ea le atinge,
tâşneşte un fior
sau poate fiecare
poezie
se-ntrupează
pentru cei ce suntem orbi...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|