Anisoara Iordache -- prin burg -- poezie

spre orizont, deasupra pădurii vechiului burg,
fluturele-
cu aripi aurii,
prins este între străzi înguste pavate cu pietre de râu.

voci înăbuşite,
râsete...
poale din catifea, brodate cu fir de argint,
ating
mirarea gurilor-cască.

spadele cavalerilor încrucişate,
răstignesc
lumina sfinţilor.

târziu,
veselia în cascadă a saltimbancilor
torţe aprinde.
cu toate acestea,
tăcerea este incomensurabilă,
întunericul impenetrabil.

turnul cu ceas
poartă povara orelor fără limbi,
a zilelor fără platoşa.

cortina strânge năclăială intre cute:
călăul oraşului ridică toporul.
în piaţă,
pacea şi justiţia
se bat cu roşii.
dreptatea-legată la ochi,
rosteşte o rugăciune.
scena circulară, mobilă se roteşte acompaniată de o liră.
spre dimineaţă,
trubadurul a adormit,
iar maşină de la salubritate spăla bordurile
cerului de sânge,
risipind seminţe
pe câmp.