| |
|
| |
īnchidea ochii
mintea lui devenea
un fel de labirint pădure
se rătăcea de bună voie
oricum dincolo de fiecare luminiș
sclipea un izvor numai al lui
alerga īn amestecul de sus și jos al copacilor
fără să mai aibă vreo importanță singurătatea
sau mugurii umezi ai tristeții
īntre lumină și ochii lui curgea un sīnge lăptos
printr-un cordon ombilical
umflat de atīta frumusețe
īi ieșeau pe gură culori
și niște sunete
pe care nu le putea regăsi
īn liniștea cenușie a amintirilor
din cīnd īn cīnd totul se apropia atīt de mult
īncīt strănuta brusc
deschidea ochii și era cu adevărat
singur
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com