Ancuta Leonard -- Rain -- poezie

*

de la serviciu până acasă
fac aproape o oră
acul vitezometrului indică
aceeaşi valoare cu pulsul
nu-mi pasă
sunt într-o maşină ucigaşă
mă simt ca şi cum aş călări
un tigru feroce în căutarea prăzii
în faţa casei
privesc botul umed
plin de sânge
sânge de om
sânge proaspăt
ce încă nu s-a răcit
am o scurtă tresărire
dacă nu plouă
mâine trebuie să spăl
maşina de cadavrele
ţânţarilor

*

uneori mă gândesc
la momentul în care eram copil
când încercam să-i trimit mesaje
lui dumnezeu
scriam bileţele apoi le băgam în baloane
încercam să le umflu
cu gaz de butelie
era cât pe ce să mă înalţ
eu în locul lor
când îmi aduc aminte de asta
mi se umezesc ochii
de parcă citesc în izul înţepător
al butanului
eşecul misiunii
sânii tăi cresc
cu altă respiraţie
atunci mă aşez în fund
îmi umflu inima la refuz
cu aroma acelor clipelor
îmi pun degetul mare în gură ca un dop
închid ochii
apoi îl scot
zbor anapoda
prin mintea mea
ca un balon scăpat dintre degete

*

câteodată
îmi vine să te iau cu mine
pe un drum fără întoarcere
să fim un fel de
mickey & mallory knox
să-i împuşcăm pe toţi
cei care nu se iubesc
o guerilla
în numele dragostei
cu arma în mână
vom săruta pe gură
toţi oamenii
care pronunţă cuvântul
moarte
îl vom scoate din ei
ca pe o tumoră
după care ne retragem
la polul nord
însămânţăm aurora boreală
coborâm prin buricul pământului
până în subsolul raiului
dezbăcăm luna de toate pieile sale
facem dragoste mult mult
până crucea sudului
se întoarce invers

*

alteori îmi imaginez
că suntem doi oameni simpli
prizonieri într-o eclipsă de soare
nu ne cunoaştem suficient
dar cărăm pietre
dintr-o movilă în alta
speranţe
dintr-o zi într-alta
cuvinte
dintr-o tăcere în alta
dragoste
dintr-o renunţare într-alta
atingeri
dintr-o privire în alta
suntem doi oameni
ca oricare alţii
vom ajunge
să ne iubim
trecând din mână în mănă
privirile
dintr-o atingere în alta
renunţările
dintr-o dragoste în alta
tăcerile
dintr-un cuvânt într-altul
zilele
dintr-o speranţă în alta
sufletele
dintr-o piatră în alta

*

îmi amintesc de momentul
în care mi-ai spus ruşinată
că atunci când îţi speli mâinile
le detaşezi de restul corpului
şi le oferi viaţă proprie
doar câteva minute pe zi
mă rogi să le iert
pentru că în acele clipe
nu-mi mai aparţin
iar eu te iert
fiindcă şi mie mi se întâmplă
noapte de noapte
să petrec o parte din timp
în purgatoriul celor care îl închid
din când în când pe dumnezeu
ca pe un bec de 1000 W
pentru a face economie de dragoste

*

uneori mă gândesc că
sunt un fluture
cu aripile scuturate
într-un insectar imaginar
în care mă păstrezi
ca pe o specie deosebită
în interiorul piroanelor din metal
ce mă ţin
cu mâinile întinse larg
ca pentru un zbor imaginar
sunt flori ruginite
chircite asemenea cuielor îndoite
descoperite de mine în grădină
pe vremea când eram copil
cu ele mi-am crucificat
geaca de fâş galben citron
tata m-a certat
atunci am vrut prima oară să mor
să văd dacă tata mă învie
ca în biblie
din vremea aceea îmi închipui că
scopul meu este să car în suflet
un cadavru
dintr-o parte în alta a vieţii
un fel de iubire necrofilă
în care în fiece seara
mă dezgropi cu palmele
goale
îmi pui în piept inima ta
îmi înnozi arterele
de ale tale
îmi pui buzele tale pe chip
rostim împreună un cuvânt
întotdeuna acelaşi
dimineaţa îmi coşi
nasturi negri
în loc de ochi

*

aş vrea să plouă
nemăsurat
zile întregi la rând
aşa ca şi cum
nu ar fi decât o singură zi
uriaşă
o zi
în aerul căreia
înotăm unul spre celălat
în care seminţele noastre
se duc tot mai departe
în care rădăcinile noastre
coboară tot mai adânc
aş vrea să plouă
într-atât
cât culoarea
tuturor lucrurilor
devine uniformă
ne pictăm cu ea
umblăm
îmbrăcaţi aşa
pe străzi
oamenii se opresc miraţi
îşi fac semnul crucii
şi trec grăbiţi mai departe
doar copiii
ne arată cu degetul
zîmbesc
zic
uite
îngeri

*

uneori mi-e teamă că
pe acolo pe unde te strecori
înlăuntru sau în afară
din mine
mi se scurge o parte din dragoste
şi nu-mi va rămâne suficientă
să te iubesc până la capăt
mă uit la abdomenul tot mai slab
al zilelor
văd cum cavitatea buricului
se face tot mai adâncă
tot mai întunecată
la un moment dat
o să fie ca un tunel
prin care o să pot trece
fără să te ating
de asta mi-e foarte foarte frică
înţeleg de ce
mă sperie uneori când spui
ia-mă cu tine
ia-mă cu tine