| |
|
| |
Oamenii nu se pierd unii pe alţii
decāt atunci cānd se privesc silabisiţi
sau articulaţi ca nişte substantive comune.
Există o gramatică a plānsului,
o gramatică a bucuriei,
o gramatică a greşelilor repetate.
Oamenii se pierd unii pe alţii
atunci cānd se poartă neglijaţi
ca un breloc la chei,
atunci cānd sunt uitaţi īn exterior
ca o cheie īn uşă,
atunci cānd sunt forţaţi cu umărul
ca o uşă īncuiată.
Toate intrările şi toate ieşirile
au o gramatică a lor.
Oamenii se pierd...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-07-20 |
Marinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica".
"Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine?
Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare !
Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit.
Te voi mai citi.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com