pal emilian -- stradivarius -- poezie

draga mea

aici e totul curat şi asta numai prin grija mea
noaptea spăl străzile cu sîngele meu miroase frumos
a castane şi soc
dimineaţa spăl morţii mie nu mi-e scîrbă de morţi
am văzut mulţi care se tem ei nu te înşeală niciodată
spăl copii cu hidrocefalee apăs uşor pe capul lor moale şi degetele îmi intră
în creier le spun cum să nu se gîndească la lucrurile pe care nu le vor vedea
fac liste cu cei care mă urăsc stau în gară şi notez pe toţi cei care pleacă
lista mea creşte dar nu-i problemă pielea mea se întinde pe kilometri întregi

cel mai plăcut lucru e să ai o geantă de reporter
azi am în ea un copil carbonizat pentru că a făcut un pariu
spunea că firele de curent nu-ţi fac rău pentru că ele nu fac rău
păsărilor şi oricine nu face rău păsărilor o să ajungă în rai
mai am un dulgher cu o piele de crocodil
şi un soare

aici e totul curat şi asta pentru că sunt singurul care văd noaptea
prin oameni
să-ţi mai spun că-mi lipseşti şi că lipsa asta e ca un sicriu de stilcă din care poţi vedea
tot ce se întîmplă dar nu poţi face nimic
mai ales cînd îţi vin în cap fragmente din altă viaţă
ca de exemplu peştele afumat pe care îl puneam în salată

în rest
nu mai ştiu dacă mai trăieşte ioana m-a rugat
să am grijă de textele ei să scot o carte de dragul maiei
am slabit mult făcînd ocolul pămîntului într-o singură clipire
toate dramele altora mă consumă
mi-a trecut prin cap să mă duc în satul unde trăieşte taică-miu
să-l întreb dacă mai vrea portocalele pe care nu i le-am dat de crăciunul în care
l-am văzut la psihiatrie

am rîs cumplit cînd mi-ai zis că faci terapia copacului
adică îţi repeţi în fiecare sînt un copac şi asta face bine la creier
sînt şi eu pe un fel de terapie se cheamă terapia lipsei de viaţă
îmi repet nu mă doare nimic
şi totuşi mă doare

n-aş putea să-ţi spun exact ce
poate locul unde au fost mîinile
poate locul unde au fost plămînii
am ajuns să scriu despre morţi ca şi cum aş lucra la o fabrică de oase
scriu ca nebunul în fiecare zi seara mă spăl îndelung şi ei nu vor
nici de-a naibii să stea în pămînt ca scaieţii se agaţă de pielea mea
şi strigă să scrii frumos bă despre noi
să scrii frumos

oricum aici e totul curat şi asta numai prin grija mea
spăl picioarele cristului şi-l şterg cu părul meu
spăl parbrizele şi-mi doresc o şosea pe care să merg la infinit
spăl carnea viilor şi le povestesc ce moarte mai trece azi
draga mea la sfîrşitul zilei îmi doresc doar un ac
pe care să mi-l înfig în inimă doar că să am impresia
că cineva sau ceva
e în mine