| |
|
| |
Simt în sinea mea miros de cutii, genţi de piele şi hârtii.
Retrăiesc clipele de bucurie pe când căutam fotografii
Prin geamantane îngălbenite sau prin lăzi pictate cu fauni
Şi parfumul timpului ce nu-l mai pot nicicând retrăi.
Simt lemnul parchetului ca şi cum aş călca pe amintiri
Şi gust aerul din care se împleteau toate poveştile serii.
Se furişează pe sub piele mirosul vişinilor îndelung fierte.
Compotul bunicii pentru prietene în serile de vară sinilii.
Simt şi cocorii ce se întreceau să se înalţe dincolo de ceaţă
Spre-a îşi ascunde cărarea lor şi-a şterge a aripilor urme.
Întreaga flotă prin ceruri în înalt ascultam cum naviga
Şi mă imaginam un căpitan ce le conducea spre-o altă lume.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com