| |
|
| |
Acel decor mi-a fost fatal.
În vene fără climă,
Damnatul staticului val,
Cu acul veşted şi loial,
Scria poema primă.
Acest trecut a fost stingher
Sub amplele ruine -
Un sclav susţinător de cer
Pe pieptu-i laş, ce efemer,
Vorbeşte doar de tine.
Acel sfârşit protocolar
Ce şi-a pierdut resortu’,
Mă regăseşte solitar
Cu nepăsarea ce-n zadar
Îmbălsămează mortu’.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cailean -
2008-07-12 |
Acelaşi stil, aceeaşi partitură. Cuvinte-nlănţuite fără nici o noimă. N-au sens, nu respiră, nimic. Rime şi-atât. Text penibil. De şters.
|
| A.A.A -
2008-07-12 |
...cailean,
...Poate aveţi dreptate sau poate că nivelul dumneavoastră comprehensiv nu vă permite mai mult.
|
| francisc -
2008-07-13 |
ma uitam ieri la tv si dadui peste una bucata tehnica de imbalsamare. ce bucurie si ce tristeţă, de la barca solara la coada de pisica mumificata! dar am simtit o caldura mare, prin venele i fara clima, un val tsunami static si damnat, un ac ofilit, dar loial, trezindu ma stingher printre ruinele ample ale patriei. un sclav las mazgalea pe pieptu i resortu nepasator ce i drept, care, nu i asa?, in zdar se zbenguia ca mortu nu se regasea, el fiind solitar.
apoi am pus epilog, de vama veche. servus! zise mumia
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com