| |
|
| |
hainele tatălui nu mi-au fost niciodată strâmte
întotdeauna am găsit câţiva bănuţi de îngheţată
prin buzunare descusute
acolo unde mâinile lui ascundeau în pumni
ciocolata din ziua de salariu
sânii mamei şi cuvintele nerostite
batista îmbibată cu vin din buzunarul de la piept
miroase încă a scorţişoară
şi transpiraţia din zilele mele de examene
a rămas doar naftalină din plămânii
roşi de septicemia tăcerii
ca şi cum nu există molii în viaţa de apoi
şi nici motive pentru descărcări de adrenalină
poate de aceea repet cu disperare greşelile tatălui
incendiar şi cu aceeaşi patimă
nu sunt cu nimic mai bună
în această frondă absurdă a petelor de gheaţă
avansând pe unghiile timpului
numai moaştele sângelui vor sfinţi focul
din inima de altădată
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-07-13 |
dupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
|
| Oriana -
2008-07-13 |
Tatăl meu, tată ceresc? Poate. Dacă a ajuns la cer... Dar mulțumesc pentru citire și impresie.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com