Virgil Titarenco -- poetul II -- poezie

cailean - 2008-07-11

Îmi place ideea schimbării titlului şi transformarea în ciclul "poetul", poeme distingându-se acum prin subtitlu. Suntem acum la al doilea. Se păstrează tonalitatea gravă, şi e bine, manifestă aici de la început. E interesantă şi, cred, originală asocierea cu acea pasăre uriaşă, cu părţi, ce frumos, moarte. A doua strofă imaginativă, coboară registrul tragic al receptării poetului într-un sine universal al cititorului. Strofa a treia, în schimb, prin "abluţiunea" aceea, se prea umple artificial de preţiozitate (poate că o expresie mai aşezată va fi mai consonantă), iar la final "oglindă răsturnată" lângă "dispreţuită alternativă" ne antrenează într-un iureş de sensuri, prea încărcat de semnificaţii deja redundante, căci s-a spus (s-a indus, de fapt) deja mult, şi acum se risipeşte frumuseţea dintâi. Finalul primelor două strofe e bine temperat, celei de-a treia mi se pare mai greoi (în formă, căci ideea e clară) pănă la imobilitate. E doar o părere subiectivă, poemul mi se pare bun în ansamblu.

De remarcat, faţă de primul poem al ciclului, aici poetul e privit şi din perspectiva cititorului, aplecându-şi atenţia asupra efectelor pe care primul le generează în celălalt. Această schimbare de perspectivă e constructivă pentru un ciclu, nu-l face să treneze. Totuşi mi-a plăcut mai mult "Poetul (I)" şi-mi dau seama că e dificil să susţii mai departe un ciclu, mai ales dacă ai pornit cu dreptul.

Profetul - 2008-07-13

Cailean,

multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.