| |
|
| |
unde locuiţi dumneavoastră m-a întrebat într-o zi
după multe priviri insistente şi
drept înainte şi uşor la stânga i-am răspuns nepăsătoare
şi se scuturau caişi în urma lui tot mai departe
nu ştiam că totul se termină într-o zi şi uneori
uneori
am luat-o apoi pe o stradă la dreapta
sau cel puţin aşa credeam că duce
spre inima lui
într-un târziu m-am aşezat
eu într-o parte lângă mine omniprezentă şi omniscientă
viaţa
m-am gândit atunci că o să-i desenez porumbei
pentru grădina dinspre răsărit
o să-i ţes un baldachin verde
din cele mai aprige visuri
o să aşez o fotografie în ramă pentru mai târziu
şi n-o să mai strig
şi n-o să mai strig
şi n-o să mă mai îmbufnez din nou
în fiecare seară
cum se scrie o simfonie în do major m-a întrebat
de la stânga la dreapta i-am răspuns grav
pune întâi o cheie sol acolo la început
lângă glezna gândului tău
şi-am privit cât se poate de-adânc în mine
numai stai puţin nu te grăbi în fond cu remarcile
închide ochii aşa uşor
lasă-te plutind
fă o repetiţie mai întâi gândeşte-te bine înainte să
şi
şi se scuturau caişii iarna în urma lui
tot mai departe
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-07-08 |
Fie că ţipi, fie că taci, oricum pierzi. Mai bine taci, până devii un cais. Atunci poţi spune că iubeşti. Şi tot atunci poţi rămâne în urmă. Apoi scrii.
|
| cami -
2008-07-08 |
Dorin, zău dacă am înţeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poţi iubi şi apoi să rămâi în urmă...oricum, mulţumesc pentru lectură şi semn.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com