| |
|
| |
Să iau azimutul timpului şi să tot merg......
undeva la orizont voi atinge ca un şerpaş
abia trei minute.
Mi-am temperat suflul de-a dreapta icoanei
să-i ascult neclipirea în fraze,
m-am neclintit la căpătâiul ei
să-i simt nemişcarea-poveste....
eu mă forţam să şed,
ea împietrise melodic
tăcându-mi viaţa toată.
"Cel mai mult te iubesc eu, copile!",
cu forţe divine o strângere de deget
zvâcnită din palma-i de ceară,
apoi plecă
lăsând prinos
tăcerea unduindu-se
şi mii de vieţi s-ajung la polul timpului.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2008-07-04 |
eu mă forţam să şed,
ea împietrise
o strângere de deget
zvâcnită din palma-i de ceară,
apoi plecă
lăsând
tăcerea unduindu-se
|
| montecristo -
2008-07-04 |
Îndatorat pentru citire, Dorin.
Cel mai dureros moment din viaţa mea.
Construcţia voită literă cu literă.
Totul voit. Aşa a fost.
|
| bobadil -
2008-07-04 |
Cristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara.
Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor.
Go on,
Andu
|
| montecristo -
2008-07-04 |
Andu,
asta este; aici nu schimb nimic!
Ştii că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne aşa.
Mulţumesc pentru implicare şi promit ca într-o zi să-ţi spun de ce.
|
| bobadil -
2008-07-04 |
Cristi, nu trebuie sa schimbi nimic, eu iti spun sincer ce cred eu, iar parerea mea e doar parerea mea si nimic mai mult.
La fel ca bucuria sa te vad scriind astfel :-)
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com