| |
|
| |
din nou īmi așez obrazul
pe asfaltul rece
īn surdină
aceleași voci ling uitarea
ca pe un bulgăr de sare
o ceață caldă īmi intră īn plămīni
īmbrățișīndu-mi inima
simt degetele ei strivind ușor
se oprește
miroase a iarbă
sau poate a iarnă īn iulie
mă răsucesc īn cochilia timpului
ca īntr-un deja vu
perpetuu redundant
din nou
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| montecristo -
2008-07-03 |
Densă ceaţă īn ultimele 4 versuri...
Nerăbdător ca un copil, aţi aruncat vopseaua pe o pānză valoroasă, aproape de final.
Impertinent,
Cristi
|
| Profetul -
2008-07-04 |
iti spun ca nu inteleg comentariul tau. poate sint eu asa mai limitat. ce spui tu vrea sa insemne ca am dat-o in bara la sfirsit (si de ce?) sau invers?
|
| montecristo -
2008-07-04 |
La final mă refer.
Super folosită "cochilia timpului" şi prea multe cuvinte pentru " acelaşi clişeu".
|
| Profetul -
2008-07-04 |
stiu, dar a fost intentionat
|
| bobadil -
2008-07-04 |
Daca ar fi Cristi sa comentam acest poem ar trebui sa pornim de la memorabilul vers "aceleasi voci ling uitarea" (eventual putem sa ne referim si la versul previzibil in context "ca pe un bulgar de sare" care are menirea de a nu ne lasa noua, cititorilor, imaginatia sa zburde liber in jurul verbului "a linge" pentru ca nu-i asa, autorul este o fata mare a poeziei moderne).
In rest, un poem previzibil care intra in categoria abuzului de senzorial: rece (cald), surdina, ling, miroase, strivind...si cam atat.
Fortezi mijloacele de dragul artei, chestia asta e veche de cand lumea.
Andu
|
| Profetul -
2008-07-13 |
merci mai bobadile, ce m-as face eu fara tine. uite asa mai invat si eu ce intortocheata e natura omului
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com