pal emilian -- scrisori din ţara lui oriunde II -- poezie

de altfel mă simt bine
mă fac bine mă prefac şi eu că sunt bine după fiecare noapte
în care dinţii sunt cei mai buni prieteni ai mei
îi strîng la piept ei mă strîng la piept
ling locul tău gol din pat ca pe lolly-pops
din cînd în cînd mă mai rog prefă-mă doamne în în castan
să-mi treacă pofta de mişcare
iar cînd treci pe sub mine să-ţi dau în cap cu toate cojile ţepoase
tu să le desfaci cu unghia din ele să iasă
cîte un soare

am să-ţi spun ţie numeroasele mele secrete
cînd eram mă credeam insula comorilor îmi era frică de long john silver
şi sticla lui de rom
n-am înţeles niciodată
frica de long john silver nu e aceeaşi cu frica de-a creşte
dacă aş avea un picior de lemn oare m-ai mai iubi
să mă tîrîi pînă la baie
oare m-ai mai iubi

sau cînd am mers cu ioana în lotus şi trupa ei de paralizaţi
îmi venea să le spun luaţi-vă patul şi mergeţi
maria se îndrăgostise de mine
sau maxilarul ei nu mai ştiu
dacă ai uita în fiecare zi cum mă cheamă oare te-aş mai iubi

ca de exemplu stau în acest magazin
monica cumpără lapte
are o burtă imensă mă întreb dacă prinde apocalipsa
e al doilea îmi răspunde
primul se joacă printre picioare
doamne ce repede cresc
mi se taie genunchii
ea are 26 eu 28
îţi spun doamne ce repede cresc şi mingi de care culoare
să-i luăm

îţi spun numai ţie de noaptea în care am ejaculat prima oară în somn
m-am trezit speriat
şi nu era niciun tată să-mi spună
nici dumnezeu nu era dumnezeu era depresiv
mă credeam un fel de monstru

de altfel maică-mea a primit un polonic de sticlă îl ţine atîrnat
în bucătărie
se-nchide seara în camera ei şi bea
keep walking mama keep walking
eu îmi doresc o inimă de sticlă şi un mastercard
astăzi se face la sînge reducere

şi ce dacă ajung seara acasă puţin deprimat
că nu am găsit ce să-ţi spun
tu eşti un grafitti pe un vagon de metrou
dacă nu te-ai fi născut m-aş fi angajat la depou
aş fi inventat un metrou care duce direct între coapsele tale

am să-ţi spun ţie
toate coastele mele