| |
|
| |
nu mi-e dor ci mult mă doare
trupul tău de depărtare
nu mi-s noapte ci mi-s şoapte
buzele-ntru tine coapte
nu mi-e sete mi-e aripă
ţipătul strivit sub clipă
nu mi-e lut ci mi-este rouă
pāinea cărnii pe din două
şi m-aş ninge m-aş aşterne
pulbere de sori īn perne
şi te-aş creşte busuioc
miez icoanei cu noroc
şi aş pierde-n crucea zării
desfrunzirile cărării
să īmi azi şi totdeauna
tāmplă eu
şi tu cununa
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-06-30 |
Adriana, poemul tau imi suna a clasici, iata ca ei traiesc!
Nu cred ca "nu mi-e lut ci-mi este rouă" e corect ci mai degraba ar fi "nu mi-e lut ci mi-este roua", nu stiu exact dar fii sigura ca dedal si/sau francisc o sa-ti spuna forma corecta, eventual folosind o ironie fina, conjugata si arhetipala.
Andu
|
| Sancho Panza -
2008-06-30 |
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice.
da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
|
| Sancho Panza -
2008-06-30 |
si totusi...e jumatatea ta de dreptate e mai rotunda decat a mea. modific.
|
| montecristo -
2008-06-30 |
Mai rar la tine astfel de construcţii literare. Habar n-ai cīt mă bucur!
Referire la forma clasică.
Ai aşternut o temă erotică (adāncă şi penetrantă) ;)
Sugerez două versuri suplimentare pentru respiraţie şi relaxare.
Respect,
Cris
|
| francisc -
2008-07-01 |
folosind o ironie fină, conjugată şi arhetipală, măi dragă sancho panza, atenţia bobadilică face toţi banii. fiind frumos, incantabil şi cu de la iubitor lăsare, m-aş fi pus īn sus īn jos/ tot s-ascult şi tot să crească/ trupul ierbii ca o iască /ca o flacără demult
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com