bobadil - 2008-06-30

Cred ca poemul acesta este mai degraba un experiment, poate chiar o polemica. De pilda daca merita sa insirui atatea definitii prin negatie intr-un text asumandu-ti riscul sa plictisesti cititorul. Apoi sa stalcesti numele dumnezeu pana devine aproape imposibil de pronuntat... si altele. Parerea mea Andu

Profetul - 2008-06-30

nu neg ca poate fi privit si ca un experiment. la urma urmei parerea mea este ca tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment. dupa parerea mea textul acesta nefiind nici mai mult nici mai putin experiment decit celelalte texte ale mele. dar pe cit de adevarat este acest lucru pe atit de cert este ca in observatiile urmatoare demonstrezi ca nu ai inteles cam nimic din ce am scris eu aici. acum, stiu ca e usor sa fac o astfel de afirmatie dar te asigur ca e asa. probabil ca trebuie sa fii ceva mai profund ca sa intelegi.

aalizeei - 2008-07-01

Superfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără seminţe de floarea soarelui este interzisă. Afinităţi spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e şes. Pe scurt din spectacol: Pe duşumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon şi se aprinde ca muşcata. În rochiţa de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleşită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscaţi, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul şi pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în poveşti din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feştilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu eşti în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurţi cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coşcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunşi de aşa revelaţie. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deşteptu, porc de cîine ce eşti! Te-am cîştigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnişoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subţire, a absolvit şcoala de menaj de la Găeşti. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afişul spectacolului.

Profetul - 2008-07-01

draga aalizeei, uite ca desi ma gindeam eu ca am reusit ceva (asta asa in discutiile particulare cu mine insumi) totusi nu imi imaginam sa fi reusit chiar asa de mult. de vreme ce te-am invirtosat pe tine asa de tare incit nu te-ai putut abtine pina nu ai asternut ce ai asternut aici. sa stii ca imi vine chiar sa ma felicit. la urma urmei, stii cum se spune, daca deranjezi (sau infurii) asa de mult inseamna ca de fapt ai comis ceva. iar asta este important in arta, nu? il ascultam pe Marcel Duchamp (amicul lui Brincusi) vorbind despre asta si mi-am dat seama ca asa cum arta are nevoie de limbaj in dialogul ei cu receptorul tot asa o mina de aur inca prea putin explorata este psihologia acestuia. dar aceste lucruri nu sint noutati pentru tine desigur. ma bucur insa ca ai reactionat. inseamna ca inca mai esti viu, mai misti, mai zvicnesti. e posibil sa nu intelegi multe; am mai spus e nevoie de profunzime iar tu ramii oarecum epidermic, la nivelul dusumelei. dar eu inca mai sper. sper ca dupa ce simti sa poti sa si percepi. iar eventual intr-un tirziu nu foarte indepartat sa si pricepi. asa cum ma stii, optimist incurabil, sper, inca mai sper...

bobadil - 2008-07-01

Virgile, eu iti propun sa ne limitam la observatii legate de text si sa nu ne intindem la insinuari referitoare la "profunzimea" si/sau capacitatea de intelegere a vreunuia dintre noi. Tu oricum esti asa de sigur pe afirmatiile tale incat nu realizazi paradoxurile logice din unele exprimari in care dorind sa accentuezi ceva dar iti iese pe dos ca de pilda in "dar pe cit de adevarat este acest lucru pe atit de cert este ca in observatiile urmatoare demonstrezi ca nu ai inteles cam nimic din ce am scris eu aici". Iar despre text poate o sa mai comentez, daca il mai lasi pe aici. Andu

bobadil - 2008-07-01

er: "dorind sa accentuezi ceva iti iese pe dos" - scuze

Profetul - 2008-07-01

te rog explica-mi si mie paradoxul logic din expresia cu pricina ca eu nu il vad. in ce priveste siguranta, da e acolo pentru ca stiu despre ce vorbesc dar am stiut ca textul va naste controversa. astept comentariile tale

francisc - 2008-07-01

titlul mi se pare bine ales, textul are un puls bun, l-am simtit de la prima citire, sunt si idei bune, de ex, analogia sinucidere-bazaitul laptop ului mi a placut in mod deosebit, atmosfera in stil bogumilic, casazicasa, ma gandesc daca ac text scris am putea sa l auzim aici pe hermeneia, din gura vreunui actor sau a cuiva cu talent pt recitare de poezii. daca tehnica nu permite, pe viitor ar fi o idee. textul are si unele scapari, cum ar fi reductionismul din final, insa pe ansamblu un strigat "dacic" de toata nebuneala.

bobadil - 2008-07-01

Raman inca la parerea initiala ca poemul este un experiment si nu in sensul in care "tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment", pentru ca nu este asa, Virgil scrie poeme inchegate. Si ca orice experiment este discutabil, chiar imi doresc o polemica mai consistenta in subsolul acestui text. Revin, eu vad aici cateva planuri distincte pe care autorul ni le propune spre "digerare", spre "perceptie" insa din pacate prea schematic, disparat. Constat si o intelectualizare excesiva a discursului, abundenta concluziilor in absenta premiselor fara a fi folosita corespunzator sugestia. Asta asa, deocamdata, in cateva cuvinte. In ceea ce priveste paradoxul logic din comentariul tau te las sa-l descoperi singur Virgile. You will prevail, i'm sure. Asta e rostul unui paradox, la urma urmei. Andu

Profetul - 2008-07-25

continui sa astept polemica aici