Cristi Iordache -- Despre oamenii aceştia -- poezie

Pământul cu munţi spărgând norii
cărări întrerupte la jumătate
câmpii întinse prin care alerga
fără să strivească cele câteva fire de iarbă
râuri tulburi cu aval doar până la nerevărsare
iubirile a tot şi a toate
erau învelişul gros
ce-i păstra pulsul sfertului de inimă suferindă
până când a fost chemat din lista de aşteptări

cu teama de şocuri
ca orice om întreg după un transplant de cord
nu striga extazul
ochii se pierdeau în cărările spre vârf
plutea pe câmpia pufoasă de un verde edenic
îşi răcorea faţa în pâraie limpezi în râuri repezi
în Dunăre şi-n valurile mării
iubea cu plămânii cu mintea cu trupul tot
puţin cu inima (pentru adaptare)

omul acela
omul acela cu două inimi îi dăruise una

acum despre oamenii aceştia
cu inimi gemene iubind necondiţionat şi identic
se spune că sunt predispuşi oricând unui atac
dar ei şi-au plantat deja intr-un loc virgin ghioceii
au botezat două stele
aşa că iremediabil
când vor crăpa de prea-plinul iubirii
se va vorbi de ei în cer şi pe pământ
propovăduiţi de sfinţi
cinstiţi de mireni

despre oamenii aceştia
despre oamenii aceştia se va scrie cel mai nou testament.