Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie
generala

livadă de piersici, cu botoşei albi

de Dorin Cozan (francisc)
autor hermeneia
editor





Ochii tăi au căutat în mine lumina
Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi
Şi am privit în mine întâi cu un deget,
Degetul mic
Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic
“Ce tare!”- îmi zic
Un piersic cu piersici mari, cu mult puf
Iară sub el cânta, cu năduf,
Un inorog mic,
Foarte mic,
Cât un furnic.
Inorogul era tare de-o ureche
Dar era important, inorogul meu încălţat c-o pereche
De botoşei albi.
Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, şi te-am văzut goală
De cuvinte.
Erai într-o cadă, citeai dintr-o carte despre războinici şi alte grozăvii
Pe care-o uitasem sub diafragmă de când îmi căzuse primul dinte.
Aşteptai, poate, să întreb ceva despre lupta de la Podu Înalt.
„- Ce mai faci?” am întrebat eu, sfios ca un mire
„-Sire, du-mă la Polul Sud, sire! Să nu mă doară
Ochiul ce mi l-ai scos decusară că eu nu te-aş vrea..
Du-mă, să vâslim, să închidem ochii şi să vâslim
Să închidem ochii şi să plutim!.”
Ce dragă-mi eşti, zeppelino, ce minunat
Şi acest inorog pe care ţi l-am desenat
Cu limba pe sân.
Şi toţi aceşti inorogi pe spinare, în cor,
Cum se leagănă, şi-mpreună imită un nor!.
Ce înalt!

Atunci, ne priveam şi atât. Cuvintele, şi ele, într-un colţ al inimii, amuţeau.
Se frecau într-un picior şi-asmuţeau focul. Era frig, aici, în mijlocul lumii.
Ne priveam cu orele şi cu anii. Părul tău lung, la-nceput, ne venea bine. Apoi, într-o zi, mă luai şi făcui înconjurul lumii. Şi-n altă zi, tu sărişi în lună.
-Cum e pe planeta ta? ziceai dintr-o geană. Şi dădeai din picior, nervoasă
-E frumoasă, cam ca tine aşa, lenevoasă, da` merge!
-Vin şi eu?
-Nu. Stai acolo, îţi trimit eu o vedere, dacă nu uit!
Şi veneai. Şi-mi dădeai una, de se mişca planeta şi-nchidea ochii.
-Ce urâtă şi tu!. Ne iubeam, dar înghiţisem de frică toate cuvintele. Şi rămâneam cu ochii deschişi, ca şi morţi.

-Care morţi?
- Morţii din care se-nalţă piersicii, fix până la Dumnezeu.
-Care Dumnezeu?
-Cum care? Primul furnic,
care ştie tot,
ne va găsi dormind,
cu rădăcinile-ntoarse..






2008-06-28
395


francisc

Cele mai noi texte publicate

în căutarea acului pierdut - francisc- (poezie)
nu înţeleg nimic din izgonirea aceasta - francisc- (poezie)
grozavul meu, mon amour, leonard - francisc- (poezie)
Şi bate-mă, amore, cu brâu` şi cosiţa - francisc- (poezie)
lucrul cel vesel şi sălbatic din mijlocul haitei - francisc- (poezie)
prinţesa oarbă, ariciul şi colivia de aur - francisc- (poezie)
mulţumeeeeeesc, mulţumeeeeeesc!.. - francisc- (poezie)
"insuportabila uşurătate a frumuseţii" - francisc- (poezie)
ţara lui mentosan - francisc- (poezie)
ah, uitai piticii pe aragază! - francisc- (poezie)


Cele mai noi comentarii

... de francisc
la în căutarea acului pierdut

mie, dimpotriva, mi-a... de francisc
la Altfel de stea căzătoare

ca si amicul... de francisc
la în căutarea acului pierdut

amin ... de francisc
la ortholost

"S-au ars toate... de francisc
la Neoanele de sus, prima pe stânga

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


cami - 2008-06-28    
Eu cred că avem aici o excelentă poezie de dragoste care merita pe deplin a fi premiată.
Felicitări, Dorin.
Mi-a plăcut acel amestec de seriozitate şi ludic, de încărcătură filozofică şi legendă, poveste, care nu sunt întâlnite pentru prima dată aici, în acest text din creaţia autorului.
De data asta, îmi permit să las un semn,
Cami

bobadil - 2008-06-28    
Drept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian:
"hai la mare sa fugim
sa-i fentam pe toti poetii
sa ne facem ca vaslim"
Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe.
Andu

montecristo - 2008-06-29    
De remarcat şi degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă!
Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), şi l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...aşa a ajuns "fix la Dumnezeu"!
Recomand o soluţie de 2,4 D (sare potasică) şi poate rămâne o poezea dulceagă.

Concluzionez serios şi cu respect: trebuie redusă lălăiala.
Cris


francisc - 2008-06-29    
cami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;))
aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine.
multumesc

Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi?

Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica

chipintaci!

emiemi - 2008-06-29     Penita
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.

cami - 2008-06-29     Penita
A! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior.
Mulţumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))

francisc - 2008-06-29    
cami, multumesc mult. nu, nu te mananc, azi ai scapat;))

francisc - 2008-06-29    
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta.
multumesc pt penita, o surpriza placuta

bobadil - 2008-06-29    
Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..."
Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie:
1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian
2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura
3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine
Una dintre ele, care o fi Dorine?
Andu

francisc - 2008-06-30    
Andu, am facut gat pentru ca m-am suparat rau rau vazand ca nu ti-a placut ac text. altfel, pupam desktopu cu Flori`, rilli!

Dedal - 2008-06-30    
citesc textul acesta şi văd Sorescu zâmbind pe sub mustăţi, cu degetul arătător la tâmplă, jucându-se de-a ruleta
rusească, desigur

poem bun, premiat meritat,
d-lui dorin felicitări,
cu invidie

memorabil, memor-abil: "Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, şi te-am văzut goală
De cuvinte."
"Morţii din care se-nalţă piersicii, fix până la Dumnezeu."
"ne va găsi dormind,
cu rădăcinile-ntoarse.. "

de haz maxim dialogul:
- imi aminteste de versurile lui Chilian...
- Andu, cine e Florin Chilian?
(ironie a dracului de fina/faina)

francisc - 2008-06-30    
pentru mine, sorescu ramane no. 1
multumesc pentru felicitari, invidia e de partea mea:P

bobadil - 2008-06-30    
Dorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu?
In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu?
Andu.
P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.

francisc - 2008-07-01    
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea.
Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...

bobadil - 2008-07-01    
Dorine, stii prea bine ca nu trebuie sa-mi ceri acordul intru cele poezesti. Ce imi place, imi place si spun, ce nu, la fel. In schimb, eu as vrea sa te rog sa ma cruti pe viitor cu ironiile mult prea fine pentru mine de tipul "cine e Florin Chilian?" Va mai rog (pe tine si pe Daniel) sa luati in considerare faptul ca eu nu m-am ridicat inca la nivelul acesta de subtilitate si sa imi acordati eventual cateva circumstante atenuante.
Andu

kruger - 2008-07-28     Penita
Fara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez:

Ochii tăi au căutat în mine lumina
Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi
Şi am privit în mine întâi cu un deget,
Degetul mic
Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic
“Ce tare!”- îmi zic
Un piersic cu piersici mari, cu mult puf
Iară sub el cânta, cu năduf,
Un inorog mic

Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.


kruger - 2008-07-28    
erata - pentru mine ca autor si - imi fug ochii de somn

francisc - 2008-07-29    
domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.


vladimir - 2008-07-29    
Iti sta bine jucandu-te mai Dorine... numai ca nu poti fugi de tine nici chiar astfel... un text mult prea profund chiar decat a voit autorul sa fie... ceea ce este intr-adevar de remarcat in acest text este reprezentat de modul in care autorul spune povestea in limbaj comun dar care musteste de simbolistica... next level ? :)

francisc - 2008-07-31    
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.."
multumesc