| |
|
| |
şuviţe- rug aprins
de cuvinte, de dragoste,
împrăştiate
pe
tărâmul tăcerii...
de aici
un ghem din sunete de clopot
se rostogoleşte
înaintea uşilor de cristal:
şi-a lipit inima de inima lui
Marcel...;
un pulover dintr-un albastru infinit
i-a tricotat.
nu s-a temut de furtuni:
a aruncat peste umăr
rujul-
cântecului să-i dea aripi de înger.
a aruncat şi
fardul roz de obraji:
nopţile cu clar de lună
să nu mai cunoască tulburarea despărţirii.
a pietruit drumurile cu lacrimi de dor.
ai despicat pietrele cu puritatea şi profunzimea glasului.
ai ridicat răniţi din tranşee cu bucuria emanată din suflet.
chiar dacă nu ştii nici măcar
să cazi în genunchi,
nu-i nimic.
o facem noi, în faţa ta.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Cosmacpan -
2008-06-28 |
Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu
Mes Shagrins, Mes Plaisirs,
Je N`ai Plus Besoin D`eux
Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos
Balaye Pour Toujours
Je Reparas A Zero
|
| Ani -
2008-06-29 |
destinul,
întotdeauna o lua înainte-de aceea toate puloverele rămâneau neterminate.
îi era dor de iubire.
când o întâlnea-ce-i drept-destul de rar,
o respira prin toţi porii.
a avut norocul să întâlnească prieteni deosebiţi.
a lăsat urme în urmă: a descoperit şi încurajat alte talente.
micuţă, fragilă
a tranformat durerea
în tril de ciocârlie.
********************************************
Cosma, multumesc pentru reamintirea unor versuri celebre.
|
| Cosmacpan -
2008-06-30 |
plecand de la acele versuri o alta intoarcere de condei...
O voce
Non, je ne regrette rien
Căci tot ce am primit, am meritat,
Şi râs şi lacrimi. Virtute şi păcat,
Mi-am oferit. Cât am putut am dat.
Spăla-mă-voi de tot. Destinul mi-am urmat.
C’est paye, balaye, oublie,
Mi-am cumpărat tristeţile de mai târziu
Din fiece moment, plăcere am cules
Şi-n rug de pheonix tainic m-am ales
Lăsând uitarea să mă stingă.
Avec mes souvenirs
În viscolul sfârşitului eu mă retrag,
Şi clipele ce-mi aparţin le răsfoiesc cu drag.
Un chip, o voce, o trăire aleasă
Revin la viaţă din uitarea deasă.
|
| Ani -
2008-07-01 |
Foarte frumoase versuri.
In numele Edithei, multumesc.
|
| Ani -
2008-07-05 |
Nota.
Versurile " chiar dacă nu ştii nici măcar
să cazi în genunchi,"
fac aluzie la cântecul "MONSIEUR SAINT-PIERRE":
"Y'a pas ŕ dire j'aimais la vie,
Mais maintenant ça m'avance ŕ quoi,
Me voilŕ toute froide et toute raidie
Entre quatre planches de bois.
Vraiment mon âme n'est pas fičre
Devant la porte de cristal
Oů j'entrevois derričre Saint-Pierre
Une éternité d'idéal,
Je ne suis qu'une âme de rien du tout,
Je ne sais męme pas me mettre ŕ genoux."
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com