| |
|
| |
Şapte mări trecuse
cu inima ei frământând-o
în mâini,
albatroşi străbăteau nestingheriţi
vămi interzise,
îi vorbea
despre ţărmurile lui străvezii,
ea asculta mereu
cu ochii plini
de sânge.
Rămase doar cântecul ei
când dimineaţa-mpărţea
frânturi de bucurii
la întâmplare prin lume:
cu iubire şi teamă
bându-ţi sărutul
stau în pânzele tale
şi-atât.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-06-28 |
Caline, nu ma fierbe, e vorba despre Ulise?
Andu
|
| francisc -
2008-06-29 |
ultima strofa mi a placut
|
| cailean -
2008-06-30 |
E o tâmpenie, dar nu eram convins.
|
| bobadil -
2008-06-30 |
N-o lua si tu chiar asa.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com