Luminita Zaharia -- John Doe -- poezie

I need a hero…
Ba nu, eroul are nevoie de mine
sã-l imortalizez în poezie!

Vai, mie,
omul fãrã umbrã se apropie
cu sufletul gol
îmi spun: another brick in the wall
îmi spun: suflet gol, fãrã hainã
sau suflet fãrã umpluturã?

Cuvinte dulci se topesc pe gurã
cuvinte rele stau la sfat de tainã
cuvinte-fãrã-de-lege irump, bete…

Şerpi de meduzã-n loc de plete
We need a hero
No, we don't
sufletul e zãnatic şi tont.

Eroul trece, trece, trece
eu mã îmbãt cu apã rece
în speranţa cã Mîine va fi venit
cu un erou mai fresh, mai dichisit.

Hey, teacher, leave the kids alone
se cîntã obsedant la telefon
în timp ce la TV lumea poartã o conversaţie intelectualã
cu clona mea din vremuri de din şcoalã
(cea deşteaptã, adicã,
cea care citea şi scria şi visa
cum naiba de e ea clona mea?!)

I need a hero
dar eroul a trecut de mult
face alte fapte bune acum.
Cineva stã zãpãcit de soare în drum
şi-ntreabã toţi trecãtorii
(şi luna şi stelele, galoşii, umbrelele
zmeii zînele zburãtorii…):

– N-aţi vãzut un cal maro?
– Da' cine-ntreabã?
- John Doe.