| |
|
| |
Borţos ne e Pământul de idile
cu fiii ploii, arborii se lasă
pe ramuri, în jarteaua de mireasă
a nopţii cu reflexele vernile
şi Luna se scufundă-n stradă, grasă,
cu mormoloace-n burtă şi-apoi ni le
desface-n prelungirile futile
de raze, ale-ntoarcerii acasă.
Încolonaţi, în cânt de manivele
mărşăluim, de neoprit, ca racii,
pe drumul-râu, cu margini de umbrele,
sirene, paparude, broaşte...Cracii
de nori se prăvălesc, în pliuri grele,
pe tot întinsul vechii mele Dacii...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-06-27 |
Daniel, dupa parerea mea, acesta este un text pe care daca nu ai fi tinut neaparat sa il fortezi in chingile ritmului si rimei ar fi ajuns departe
|
alma -
2008-06-27  |
Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
|
| Dedal -
2008-06-29 |
Virgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep -
Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv,
ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice
multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com