| |
|
| |
Lângă teiul înflorit din streaşina turlei
Bat aritmic slujba ce stă să înceapă.
Parfumuri încolţesc sub coama fântânii.
Înlemnit rugându-mă ca o toacă.
Tot sap uşi de biserici în pietre de râu
Lăuntric împodobindu-mă cu apă puţină.
Şi apoi mă-mbrac şi mă-nfăşor până-n brâu
Din sclipiri mă zidesc în lumină.
Smulg cuvintele cărţii sfinte din rădăcină.
Până dau de carnea care le-a scris
Şi caut în sângele ei obsedat de ţărână
Alergând după împlinirea marelui vis.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com